Zilele Stiintifice "Victor Babes" - lucrari inscrise

Autori : Gherlan G.1, Neata M.1, Kosa A.1, Calistru P.1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Posibilitatea utilizarii unor metode neinvazive de apreciere a gradului de fibroza hepatica permite actualmente monitorizarea din acest punct de vedere a pacientilor cu hepatite cronice virale. Studiul de fata isi propune sa evalueze evolutia fibrozei hepatice sub tratament, in cazul hepatitei cronice cu virus C.
Au fost inclusi in studiu un numar de 24 de pacienti care au incheiat tratamentul cu interferon pegilat alfa 2 a si ribavirina pentru hepatita cronica cu virus C, in perioada 01.03.2009 - 01.03.2010. La acesti pacienti s-a efectuat fibroscan si s-au calculat scorurile de fibroza Forns, Fib4, APRI la inceputul tratamentului si la 12 luni de la initiere, indiferent de durata tratamentului. 3 pacienti din grupul studiat au fost nonresponderi, oprind tratamentul la 6 luni (2) si la 3 luni (1 pacient). Markerii biochimici de final de tratament au fost recoltati in prima saptamana de la incheierea tratamentului, pentru pacientii tratati 12 luni.
Cea mai buna corelatie intre fibroscan la initiere si un test biochimic a fost cea a FIB-4, cu indice de corelatie r=0,654, p=0,0005. Corelatia fibroscan-APRI r=0,546, p=0,0047. Scorul Forns nu s-a corelat cu fibroscan. Corelatia la start intre APRI si FIB-4 este de 0,8938, p<0,0001. APRI si FIB-4 sunt corelate si la finele tratamentului (r=0,8328, p<0,0001).
S-au considerat valori cut-off ale fibroscan pentru F1, F2, F3, F4, respectiv 5,5kpa, 7,1kpa, 9,5kpa, 14,5kpa. La 18 pacienti s-a observat scaderea valorilor obtinute la fibroscan, la 5 valorile au crescut, iar la 1 pacient s-a obtinut aceeasi valoare la inceputul si finalul tratamentului. In termeni de corespondenta Metavir, conform valorilor cut-off mentionate, scaderea a fost observata la doar 10 dintre pacienti, cresterea la 2.
Scorurile biochimice au avut urmatoarea evolutie la final, fata de initiere : Forns a crescut la 17 pacienti, FIB-4 a crescut la 18 pacienti, APRI a crescut la 5 pacienti, necorelate cu fibroscan.
Scorurile biochimice sunt influentate de modificarile tranzitorii induse de tratament, facandu-le mai putin utilizabile in aprecierea gradului de fibroza in timpul tratamentului. Rezultatele indicate de fibroscan arata ca gradul fibrozei scade in 47,6 % din cazuri la 1 an de tratament.
Cuvinte cheie : fibroza, neinvaziv, hepatita cronica, virus C, interferon, ribavirina.

Autori : Voineag M.1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Au fost raportate mai multe manifestari extrahepatice in evolutia naturala a hepatitelor cronice B si C. Pacientii pot dezvolta, in proportie de 40 - 74 %, cel putin o manifestare extrahepatica pe perioada bolii : crioglobulinemia mixta, limfom non hodkin, porfiria cutanea tarda, lichen plan, hipotiroidism, sialoadenita limfocitica, diabet zaharat.
Manifestarile otorinolaringologice sunt mai putin frecvente, dar specialistii trebuie sa tina cont de aceasta patologie. Efectele la nivelul nasului nu sunt bine definite. Studiile histologice au aratat eroziuni la nivelul epiteliului nazal si inflamatie nespecifica si/sau fibroza la nivel subepitelial. Aceste modificari, impreuna cu modificarile aparute in coagulare, duc la aparitia epistaxisului recidivant.
Cele mai frecvente leziuni la nivelul mucoasei orofaringiene sunt candidoza si leucoplazia dar, in toate studiile existente, doar asocierea dintre hepatitele cronice B si C si lichenul plan s-a dovedit a fi semnificativa statistic.
Surditatea brusc instalata a fost frecvent raportata la pacientii cu tratament monoterapic (interferon). Sunt prezentate in literatura si cateva cazuri de hipoacuzie neurosenzoriala asociata cu tratament combinat (interferon alfa si ribavirina).
Cuvinte cheie : manifestari extrahepatice, epistaxis, leucoplazia.

Autori : Mandache Eugen1
1 Spitalul Clinic de Nefrologie "Carol Davila", Bucuresti. Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Domeniul Patologiei si Stiintelor Biomedicale "Victor Babes", Bucuresti

Este binecunoscuta implicarea lezionala a parenhimului renal in hepatitele virale, atat cu VHB, cat si cu VHC, si asocierea cu diabetul zaharat.
Cel mai adesea, rasunetul renal se manifesta sub forma de nefropatie membranoasa, glomerulonefrita membrano-proliferativa cu sau fara cryoglobulinemie, nefropatie cu IgA etc.
De un interes general deosebit este asocierea cu diabetul zaharat tip II, in speta cu nefropatia diabetica in cazul prezentului proiect. Sunt multiple legaturile etiopatogenice avansate in literatura de specialitate in privinta relatiei cu nefropatia diabetica. De mare importanta practica, din punct de vedere nefropatologic, este diferentierea precisa intre toate aceste entitati, care se poate face cu metodele moderne de laborator de care dispunem in prezent.
In aceasta directie, am efectuat si efectuam in mod curent tehnici speciale de microscopie optica, imunofluorescenta si microscopie electronica. Lucrarea prezinta imagini caracteristice din toate aceste entitati patologice, precum si aspectele de diferentiere cele mai importante. Accentul principal va fi pus pe nefropatia diabetica si asocierea sa in cadrul hepatitelor si pe elementele de diferentiere. Prin faptul ca nefropatia diabetica apare la circa 30% dintre pacientii diabetici de tip II este de inteles interesul deosebit in aceasta directie, atat ca diagnostic de precizie, cat mai ales din punct de vedere al conduitei terapeutice.
Cuvinte cheie : VHC, diabet zaharat, nefropatie, punctie biopsie renala.

(*) Aceasta lucrare a fost realizata cu sprijinul CNCSIS -UEFISCSU, in cadrul proiectului 1182/2009-ID599 PN II - IDEI code/2008

Autori : Voineag Monica1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Reactiile adverse ale medicamentelor antivirale sunt dependente de doza acestora si frecvent sunt reversibile. Principalele reactii adverse includ simptomatologia pseudovirala, modificarile hematologice si simptomele neuropsihiatrice. Ototoxicitatea este o reactie adversa a interferonului rar intalnita. Intre anii 1990 - 2009 au fost raportate 49 de studii la pacienti cu modificari audiologice. Tinitusul si/sau hipoacuzia au fost evidentiate la 43,8 % dintre acesti pacienti, iar hipoacuzia neurosenzoriala la 36,9 % dintre ei. La majoritatea pacientilor, simptomatologia s-a imbunatatit la 7 - 14 zile dupa intreruperea tratamentului antiviral. In aceste studii, imbunatatirea rapida a functiei auditive sugereaza o patogeneza microvasculara. Trombocitopenia indusa de IFN poate fi o cauza de accidente microvasculare in urechea interna. Corelatia dintre autoimunitate si hipoacuzie a fost raportata si in alte studii (Kanda, Schultz, Schattner), dar exista si studii care sustin ca medicamentul in sine are toxicitate directa asupra celulelor nervului auditiv (Cole).
Cuvinte cheie : hipoacuzie, reactii adverse induse de IFN, autoimunitate.

Autori : - Oprisan G.1, Dinu S.1, Ruta S.2, Sultana C.2, Grancea C.2, Alexiu I.2, Manolescu L.2, Anton G.2, Neagu A.2, Sencovici C.2, Calistru P.3, Tardei G.3, Motoc A.3, Lazar St.3, Ionescu C.3, Ceausu E.4, Cristea C.4, Voiculescu Gh.4, Brehar-Cioflec D.5, Popovici E.D.5, Chicin G. 5, Claici C. 5
1 INCDMI Cantacuzinosi consortiul proiectului CEEX 158/2006
2 Institutul de Virusologie "Stefan S. Nicolau", Bucuresti
3 Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale "Dr. Victor Babes", Bucuresti
4 Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila", Bucuresti
5 Institutul de Sanatate Publica "Prof. Dr. Leonida Georgescu", Timisoara

Introducere : Virusul hepatitei C (HCV),agent etiologic major al hepatitei cronice cu risc de progresare catre ciroza si carcinom hepatocelular, se grupeaza in 6 genotipuri majore si peste 100 de subtipuri. Genotipurile HCV pot influenta gradul de severitate a bolii si rezistenta la tratament. In Romania exista putine date privind distributia genotipurilor HCV. Recent a fost identificata o proteina core+1, cu functie necunoscuta, codificata in cadru de citire alternativ.
Scop : Evaluarea distributiei genotipurilor HCV in Romania, a prezentei proteinelor in cadru de citire decalat si a variabilitatii genetice cu aplicatii in diagnostic si trasarea infectiilor.
Materiale si metode : Doua sute cincizeci de seruri de la pacienti HCV, colectate in cadrul consortiului CEEX, au fost analizate prin sisteme PCR home-made in core si NS5B, precum si in HVR1. Secventele obtinute in cele 3 regiuni genomice au fost analizate cu programele BioEdit, BLAST, Mega 4.
Rezultate : Distributia genotipurilor in Romania este urmatoarea : 1b - 95 %, 1a - 3 %, 4a - 1,5 % si 3a - 0,5 %. Toate izolatele dintr-un focar de hepatita C din judetul Giurgiu au fost clasificate ca genotip 1b. S-a stabilit o legatura epidemiologica intre tulpini pe baza distantei genetice. Unele tulpini epidemice au prezentat insertii in regiunea envelopei virale. Prezenta subtipului 4a in Romania indica o posibila transmitere din Egipt, unde acest subtip este endemic. Atat secventele obtinute in zona de 300 nt din produsul PCR in-house, cat si core integral contin si incriptata si proteina core+1. Aceasta prezinta o variabilitate mult mai mare decat proteina codificata in cadru de citire normal.
Concluzii : Sistemele PCR dezvoltate au o putere rezolutiva mare in identificarea subtipurilor HCV si in trasarea infectiilor. SubtipulHCV predominant in Romania este 1b, in timp ce subtipurile 1a, 3a si 4a, corelate cu utilizarea drogurilor injectabile, au fost recent introduse in tara noastra.
Cuvinte cheie : virusul hepatitei C; genotipare; core+1; focar de hepatita C.

(*) Lucrare realizata in cadrul Proiectului CEEX158/2006

Autori : Duiculescu D.1, Ene L.1, Ruta S.2, Tardei G.1, Smith D.3, Mehta S.3, Achim C. 4
Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti
1 Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale "Dr. Victor Babes", Bucuresti
2 Institutul de Virusologie"Stefan S. Nicolau" si Universitatea "Carol Davila", Bucuresti
3 University of California at San Diego Department of Medicine, La Jolla, California, USA
4 University of California at San Diego, Departments of Pathology and Psychiatry, La Jolla, California, USA


Introducere : Sistemul nervos central (SNC) poate functiona ca un compartiment in care virusurile evolueaza independent. In cadrul studiului am investigat prezenta si compartimentalizarea virusului hepatitei B (VHB) in lichidul cerebrospinal (LCR) la pacientii cu co-infectie cronica VHB/HIV.
Metode : Au fost analizate retrospectiv probe pereche plasma-LCR de la 26 de pacienti coinfectatiHIV/HBV (cu media de varsta 17 ani, 15 barbati) cu diferite afectiuni neurologice. HBV DNA a fost masurat utilizand Cobas Amplicor HBV Monitor Test (Roche Diagnostics). Am analizat corelatia intre nivelurile ADN HBV si ARNHIV din LCR si plasma. Intr-un subgrup de 5 pacienti am investigat in plus mutatiile de rezistenta ale VHB utilizand reverse hybridization line probe assay (INNO LiPA HBV DR v.2, Innogenetics).
Rezultate : Am detectat niveluri detectabile ale VHB din sange la 18 pacienti (cu ADN median de 6,01 ± 2,09 log10 IU/ml). Dintre acesti subiecti, 11 au avut niveluri detectabile ale ADN VHB in LCR (media 4,06 ± 1,06 log10 IU/ml). ADN HBV a fost semnificativ mai scazut in LCR (p<0.0001), dar s-au corelat pozitiv cu nivelurile ADN HBV din plasma (r=0,82, p<0,0001). Am gasit o corelatie pozitiva intre nivelurile ADN HBV si ARN HIV, atat in plasma, cat si in LCR (r=0,59, P=0,001, respectiv r=0,49, P=0,01). Din 16 pacienti cu bariera hemato-encefalica intacta, 8 au avut niveluri detectabile in plasma si 3 dintre ei au avut niveluri detectabile de ADN VHB in LCR. Analiza mutatiilor de rezistenta ale VHB in plasma si LCR a fost efectuata la 5 pacienti, dintre care 2 au avut profiluri similare. Dintre cei 3 cu profiluri discordante, doi au avut mutatiile M204V si L180M prezente atat in plasma, cat si in LCR si mutatia V173L doar in plasma, respectiv A181T doar in LCR; al treilea pacient a avut mutatiile L180M si A181T detectabile doar in LCR.
Concluzie : VHB poate fi izolat, la fel ca si HIV din LCR la pacientii cu co-infectie cronica VHB/HIV.Corelatiile intre incarcaturile virale pentru HIV si HBV, atat in LCR, cat si in plasma, sugereaza o relatie imunologica intre cele doua virusuri. Diferentele genetice intre VHB din plasma si LCR reprezinta argumente pentru sustinerea compartimentalizarii. Sunt necesare investigatii suplimentare pentru determinarea semnificatiei clinice a prezentei VHB in LCR.
Cuvinte cheie : HIV, VHB, sistem nervos central, compartimentalizare.

Autori : Nour A.1, Calistru P.1, Acatrinei E.M.1
Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Infectia cu virusurile hepatitice B (VHB) si C (VHC) in Romania are o prevalenta crescuta, peste media tarilor europene, datele oficiale din statistica OMS fiind de 2 - 7 % pentru VHB, respectiv 4,9 % pentru VHC.
Obiective : Determinarea prevalentei infectiei cu VHB si VHC la pacientii prezentati pentru consultatie la Centrul de Diagnostic si Tratament "Victor Babes" pe o perioada de 3 ani (ianuarie 2006-decembrie 2008).
Metode : Studiu retrospectiv descriptiv efectuat pe 21.778 pacienti prezentati in Centrul de Diagnostic si Tratament "Victor Babes" in perioada ianuarie 2006 - decembrie 2008, prin determinareamarkerilor serologici pentru infectie cu VHB (Ag HBs) si VHC (Ac antiHVC), folosindmetoda CMIA (chemiluminescent microparticle immunoassay).
Rezultate : Au fosttestati21.778 pacienti (48,54 % barbati), cu varsta intre 5-85 ani prezentati la consult din proprie initiativa pentru evaluarea starii de sanatate sau simptomatologie diversa (predominant digestiva).
S-au efectuat 11.167 determinari pentru AgHbs si s-au diagnosticat 983 pacienti cu portaj cronic VHB, rezultand o prevalenta de 8,8% pentru infectia cu VHB.
S-au efectuat 10.611 determinaripentru Ac antiHVC, diagnosticandu-se 605 pacienti cu portaj cronic VHC, rezultand o prevalenta de 5,7 %. Mentionam ca acestea au fost cazuri nou depistate, constituind adesea o surpriza pentru medic si pacient.
Incidentape grupe de varsta a aratat un maxim la persoanele de varsta adulta, un mare numar de pacienti fiind diagnosticati dupa varsta de 65 de ani.
S-au identificat ca grupe de risc crescut pentru infectiile cu VHB si VHC : personalul medical si din institutiile de ocrotire a persoanelor cu dizabilitati, transfuzatii (VHC), apartinatori ai pacientilor cu hepatite cronice B (focare familiale de infectie cu VHB), pacienti cu interventii stomatologice si chirurgicale, consumatori de droguri i.v., coinfectie HIV, dansatoare in cluburi de noapte.
S-a constatat o incidenta crescuta a diagnosticelor de ciroza hepatica, respectiv hepatocarcinom la prima prezentare la medic, boala evoluand nediagnosticata multi ani, cu riscurile inerente de transmitere interumana. In plus, exista o incidenta crescuta a agregarii familiale pentru infectia cu VHB (transmitere intrafamiliala).
Diagnosticul tardiv in stadii avansate de boala (ciroza hepatica, carcinomul hepato-celular) persista, in ciuda introducerii de noi optiuni terapeutice cu rate bune de control a infectiei virale.
Concluzii : Prevalenta infectiei cu VHB este in continuare crescuta, in pofida introducerii vaccinarii si a cresterii accesului populatiei la informatia medicala.
Infectia cu VHC este diagnosticata tardiv, frecvent peste limita de varsta din ghidurile actuale de tratament antiviral.
Obligativitatea efectuarii determinarilor serologice pentru infectia cu VHB si VHC inaintea oricarui act medical interventionist si screening-ul populational la persoanele din grupele de risc ar trebui reglementate de forurile decizionale.
Cuvinte cheie : prevalenta, infectie, VHB, VHC, screening, preventie.

Autori : Arbune M.1
1 Spitalul de Boli Infectioase "Sf. Cuvioasa Parascheva", Galati

Obiective : Evaluarea prevalentei si evolutiei coinfectiei VHB/HIV la tineri tratati cu antiretrovirale (TARV).
Material si metode : In perioada 2004 - 2009 au fost evaluati prospectiv 168 pacienti nascuti in perioada 1990 - 1988, infectati orizontal in primii ani de viata. La intervale de 6 luni au fost colectate si analizate datele examenului clinic, AgHBs, ALAT, imunitatea (CD4), viremia-HIV.
Rezultate : La evaluarea initiala, AgHBs a fost pozitiv la 43 % dintre cei 168 de pacienti; datele caracteristice pacientilor evaluati : M/F : 75/93; stadiul clinic B/C : 54/104; mediana nadir CD4 127,5/mm3 [4; 857]. 10 pacienti au fost pierduti din evidenta si 15 au decedat. Frecventa pozitivitatii AgHBs s-a modificat pe parcursul studiului de la 66/92 la 53/105 prin seroconversia HBs (13; 19,6 %), dar si prin pozitivarea infectiei cu VHB (2 cazuri). ALAT a fost crescuta la 41 % pacienti, dar numai 12 % (9)au inregistrat valori > x 5 LSN si 5,7 % (8) hepatocitoliza persistenta > 6 luni. Experienta TARV este caracterizata de mediana 3 [1; 8] pentru numarul de combinatii. 97,5 % dintre pacienti au utilizat Lamivudina, durata mediana a acestei terapii fiind de 47 luni. Amplitudinea cresterii imunitatii, raspunsul virusologic si rata supravietuirii au fost similare la pacientii cu infectie HIV si la cei cu coinfectie HIV/VHB. Cresterea ALAT a fost asociata cu coinfectia HIV/VHB (p<0,001; OR 5,05; 95 % CI 2,48 - 10,27) si cu sexul masculin (p<0,001; OR 2,12; 95 % CI 1,05 - 4,26).
Concluzii : 1. Prevalenta coinfectiei HIV/HBV la tinerii cu infectie pediatrica din Galati este de 43 %.
2. Coinfectia HIV/VHB nu influenteaza semnificativ evolutia si supravietuirea tinerilor cu infectie HIV si TARV, desi se asociaza cu riscul mai mare al hepatocitolizei.
3. Rezistenta VHB la Lamivudina a fost favorizata de utilizarea sistematica a acesteia in schemele terapeutice antiretrovirale.

Autori : Carata-Dejoianu T.1, Cernea A-M.1, Constantin M.1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Introducere : In contextul cresterii numarului de calatorii internationale, in scop turistic sau profesional, s-a pus problema reducerii la minim a riscului de imbolnavire prin boli infectioase; in acest sens, forurile internationale (OMS, CDC) recomanda anumite imunizari inaintea calatoriilor; recomandarile sunt preluate de catre societatile angajatoare, agentiile de turism, societatile de asigurari, sau de catre pacienti, individual. Printre cele mai solicitate imunizari inaintea calatoriilor, mai ales in afara Europei, sunt cele pentru hepatita A si B.
Lucrarea de fata isi propune sa analizeze necesitatea si beneficiul real al vaccinarii pentru hepatitele virale, premergatoare deplasarilor in strainatate, avand in vedere prevalenta anticorpilor protectori in populatia Romaniei.
Materiale si metoda : S-au luat in studiu 146 pacienti prezentati in Centrul de Diagnostic si Tratament "Victor Babes" in perioada 01.03.2008 - 28.02.2010, in vederea analizarii oportunitatii vaccinarii pentru hepatita virala A si/sau B, cu ocazia calatoriilor in strainatate.Dintre pacientii luati in studiu 40 (28 %) au fost femei, 106 (72 %) barbati; repartitia pe grupe de varsta : 15 - 30 ani - 48 pacienti (32,87 %), 30 - 45 ani - 68 pacienti (46,58 %), peste 45 ani - 30 pacienti (20,55 %). Pacientii prezentati nu au declarat antecedente de hepatita virala acuta si nu au relatat vaccinare anterioara. S-au prezentat solicitand vaccinare pentru hepatita A si B.
Concluzii : Din totalul de 146 de pacienti :

• 105 prezentau anticorpi protectori pentru hepatita A - 71,91 %, nemaifiind necesara vaccinarea;
• 23 pacienti - 15,75 % - prezentau titru protector de anticorpi anti Hbs, iar 5 - 3,42 % prezentau antigen Hbs pozitiv, vaccinarea nefiind indicata;
• 16 pacienti - 10,95 % au avut atat anticorpi anti HVA, cat si anti Hbs pozitivi, nefiind necesara imunizarea pentru nici unul din virusuri.

Avand in vedere prevalenta infectiilor inaparente cu virusuri hepatitice,lipsa unor inregistrari privind imunizarile anterioare, posibilitatea depistarii unor infectii cronice cu virusul hepatitic B, (urmata de investigatiile ulterioare pentru stabilirea gradului de activitate si a conduitei terapeutice), costurile vaccinarii versus costurile investigatiilor serologice, determinarile serologice sunt necesare inaintea inceperii schemelor de vaccinare pentru hepatita. Din pacate, prezentarea tardiva la medic face dificila aceasta abordare.
Cuvinte cheie : calatorii, anticorpi, hepatite, vaccinare, preventie.

Autori : Acatrinei E.M.1, Calistru P.1, Nour A.1
Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Introducere : Incidenta mare a bolilor cardiovasculare este in continua crestere. Alta afectiune cu prevalenta mare, ce pare sa creasca riscul de aparitie a bolilor cardiovasculare, este infectia cu virusul hepatitic C (HCV). Numeroase studii recente demonstreaza o asociere pozitiva intre infectia cu HCV si boala cardiaca ischemica (BCI). Exista din ce in ce mai multe dovezi ca pacientii infectati cu HCV au un risc crescut de a dezvolta BCI, comparativ cu persoanele neinfectate, chiar dupa corectarea factorilor de risc cardiovasculari traditionali pentru BCI. Datele obtinute pana in prezent indica potentialul proaterogen al unor agenti patogeni virali, care determina modificari celulare si moleculare ce contribuie la patogeneza aterosclerozei, stiut fiind echilibrul complex intre citokinele pro- si antiinflamatorii care dicteaza initierea, dezvoltarea si complicatiile leziunilor aterosclerotice. Mecanismele responsabile pentru cresterea riscului cardiovascular la pacientii infectati cu HCV includ o combinatie de factori: cresterea citokinelor proinflamatorii, cresterea nivelului markerilor inflamatorii (CRP, IL6, TNF-alfa), cresterea stressului oxidativ, disfunctia endoteliala, efectul direct al virusului C asupra peretelui vascular.
Am initiat un studiu care sa evalueze si sa compare prezenta factorilor de risc cardiovasculari si prevalenta BCI la pacientii infectati cu HCV fata de subiectii neinfectati din lotul de control.
Metoda : Am inclus in studiu 108 pacienti: 50 cu hepatita cronica HCV si 58 in grupul de control, evaluati in Centrul de Diagnostic si Tratament "Victor Babes" in anul 2009. Datele de laborator au inclus masurarea nivelului plasmatic al : Ac anti-HCV, colesterolul total, LDL-colesterol, trigliceride, glicemie, hemoglobina, transaminaze, bilirubina. Factorii de risc cardiovasculari au fost apreciati conform ghidului de preventie a bolilor cardiovasculare ESC : varsta, sexul masculin, obeziatea, hipertensiunea arteriala, fumatul, diabetul zaharat, dislipidemia. BCI a fost definita prin prezenta ischemiei miocardice obiectivate prin teste de stres, PTCA, by-pass aorto-coronarian.
Rezultate : Pacientii infectati cu HCV au un indice de masa corporala BMI mai mic, comparativ cu pacientii din lotul de control. S-a oservat o usoara crestere a prevalentei diabetului zaharat tip 2 la pacientii cu infectie HCV, dar prevalenta scazuta a hipertensiunii arteriale si un nivel plasmatic mai scazut al colesterolului plasmatic total, al LDL-colesterolului, al trigliceridelor. Prevalenta BCI a fost similara in ambele grupe.
Concluzii : Pacientii infectati cu virusul hepatitic C au o prevalenta scazuta a factorilor de risc cardiovasculari cunoscuti pentru boala cardiaca ischemica, dar cu toate acestea asociaza BCI intr-un procent important de cazuri. Corectarea factorilor de risc cardiovasculari cunoscuti este cruciala pentru preventia bolilor cardiovasculare, insa acest lucru este insuficient la pacientii infectati cu virus hepatitic C, care necesita masuri suplimentare pentru protectia cardiaca. Sunt necesare studii viitoare pentru dezvoltarea masurilor de preventie si terapeutice pentru scaderea riscului cardiovascular al bolilor cardiovasculare in populatia infectata cu HCV.
Cuvinte cheie : factori de risc cardiovasculari, ateroscleroza, boala cardiaca ischemica, infectie HCV.

Autori : Oprea C.1, Ceausu E.1, Radoi R.1, Tardei G.1, Ungureanu E.1, Erhan R.1, Ionescu C.1, Duiculescu D.1
1 Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Infectia HIV favorizeaza progresia mai rapida spre ciroza sau boala hepatica terminala la pacientii cu hepatita cronica B (VHB). Studiile efectuate in spitalul nostru au arptat o prevalenta foarte inalta (41 %) a infectiei cu virus B la adolescentii cu infectie HIV transmisa pe cale orizontala. Dintre acestia, 10 % sunt de asemenea coinfectati cu virusul D.
Obiectiv : Evaluarea efectului antiviral B a tenofovirului (TDF) la pacientii cu coinfectie HIV/VHB experimentati la lamivudina (3TC).
Metode : Studiu retrospectiv efectuat la adolescentii cu coinfectie HIV/VHB (perioada martie 2008 - martie 2010) si care au fost tratati cu tenofovir (TDF) singur sau in asociere cu emtricitabina (FTC). S-au evaluat incarcatura virala VHB, HIV si evolutia markerilor serologici B la baseline (preTDF) si dupa tratamentul cu TDF.
Rezultate : Au fost studiati 34 de pacienti cu coinfectie HIV/VHB (expusi la 3TC), cu o mediana a varstei de 19 ani (limite 17 - 21), tratati cu TDF in cadrul schemei HAART. Dintre acestia, 20 (58,8 %) au avut AgHBe pozitiv, 21 (61,7 %) au avut incarcatura virala B detectabila, iar 5 (14,7 %) erau coinfectati si cu virusul D. Doar la 16 dintre acestia s-au putut evalua valorile ADN-VHB preTDF si la 6 luni de tratament. O parte dintre pacienti (12) se aflau in esec terapeutic pentru ambele infectii VHB/HIV cu selectia mutatiei M184V, iar la ceilalti 4, TDF s-a introdus datorita infectiei inalt replicative VHB. Desi la initierea tratamentului cu TDF media incarcaturii virale B a fost 7,72 log 10, dupa o durata mediana de 6 luni s-a observat o reducere importanta cu 4 log10 a acesteia in majoritatea cazurilor (15/16)si un control bun al infectiei HIV.
Concluzii : Tratamentul cu TDF (singur sau in asociere cu FTC/3TC) a fost eficient, determinand supresia VHB la majoritatea adolescentilor cu expunere anterioara la lamivudina.
Cuvinte cheie : tenofovir, HIV/VHB, adolescenti.

Autori : Streba C.T.1, Vere C.C.1, Nita-Stefanescu L.1, Salan E.1, Ionescu A.G.1, Tapu F.1
1 Departmentul de Medicina Interna, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Craiova, Universitatea de Medicina si Farmacie Craiova

Carcinomul hepatocelular este al cincilea ca incidenta la nivel mondial. Principalii factori determinanti sunt ciroza, indiferent de etiologie, si hepatitele virale. Am analizat asocierile dintre hepatocarcinom si diferite comorbiditati, cat si relatia cu diferiti factori de mediu, in cadrul unui lot de pacienti.
Lotul studiat a cuprins 244 pacienti diagnosticati cu hepatocarcinom, internati in perioada ianuarie 2006 - octombrie 2009 in Spitalul Clinic de Urgenta Craiova. Diagnosticul de carcinom hepatocelular s-a bazat pe criteriile histologice acceptate international. Diagnosticul de ciroza hepatica s-a stabilit pe criterii clinice, biologice, endoscopice si ultrasonografice. Antigenul HBs sau anticorpii anti-HCV, fara semne de ciroza, au fost folositi ca markeri pentru pacientii non-cirotici. Pentru analiza statistica am folosit metode descriptive si testul T Student.
Lotul a inclus 148 de barbati si 96 de femei. Ciroza hepatica a fost prezenta in 84 % din lotul studiat, 10 % au asociat hepatita virala B si 6% hepatita virala C, fara semne de ciroza. Varsta medie a subgrupului cu ciroza a fost 69 ± 7 ani, pentru hepatita virala B 61 ± 6 si respectiv 64 ± 9 ani pentru hepatita virala C. Am remarcat o puternica corelatie (p<0,001) intre provenienta din mediul rural si prezenta cirozei. Hepatita virala B a fost de asemenea mai prezenta la pacientii din mediul rural (p<0,01). Consumul de alcool a fost prezent la 89 % din totalul pacientilor, fiind mai puternic corelat cu prezenta cirozei hepatice (p<0,01).
Ciroza s-a dovedit a fi principalul factor de risc pentru aparitia hepatocarcinomului. Subliniem asocierea directa intre hepatitele virale si prezenta hepatocarcinomului, fara semne evidente de ciroza. Consideram ca este nevoie de studii ulterioare care sa verifice daca o intensificare a screening-ului pentru depistarea hepatocarcinomului, in special in zonele rurale, este benefica pentru pacientii cu hepatite virale nou diagnosticate.
Prevalenta crescuta a infectiilor cu virus hepatitic B poate incuraja vaccinarile anti-HBV ca metoda eficienta in preventia hepatocarcinomului.
Cuvinte cheie : hepatocarcinom, ciroza, hepatita cronica virala.

Autori : Vere C.C.1, Streba C.T.1, Ionescu A.G.1, Salan E.1, Nita-Stefanescu L.1, Tapu F.1
1 Departmentul de Medicina Interna, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Craiova, Universitatea de Medicina si Farmacie Craiova

Pacientii cu afectiuni hepatice cronice sunt predispusi la diabet zaharat datorat mecanismelor autoimune intalnite in afectiunea primara sau secundar terapiei antivirale. Infectia cu virusul hepatitic C pare a fi un factor principal asociat cu diabetul zaharat. Scopul studiului nostru a fost de a identifica posibile corelatii intre hepatita cu virus C, terapia cu interferon peghilat si necesarul de insulina, la pacientii diabetici.
Am desfasurat un studiu retrospectiv pe trei ani pentru a determina prevalenta diabetului intr-un grup de pacienti cu hepatita virala C tratati cu peginterferon si ribavirina. Lotul de studiu a fost compus din 134 de pacienti internati in Spitalul Clinic de Urgenta Craiova in intervalul ianuarie 2006 - decembrie 2008. La pacientii diabetici, necesarul de insulina a fost evaluat pe parcursul celor 12 luni de terapie antivirala.
Lotul de studiu a inclus 66 barbati si 68 femei, cu o varsta medie de 56 ani, minimul 37, maximul 72 ani. In lotul total, diabetul a fost identificat la 28 % din pacienti. Am gasit o asociere pozitiva intre varsta inaintata (quartila IV - 50 - 60 ani si V - 61+ ani, p<0,001) si incidenta diabetului. Am inregistrat o crestere a necesarului de insulina dupa 12 luni de terapie cu peginterferon, atat la barbati cat si la femei (p<0,05), fapt ce a demonstrat ca tratamentul antiviral agraveaza disfunctia metabolica. Necesarul de insulina a fost mai crescut la subiectii cu varsta inaintata.
Diabetul poate aparea in urma actiunii directe a virusului hepatitic C sau prin mecanisme autoimune indreptate impotriva celulelor B pancreatice. Tratamentul cu peginterferon poate favoriza, la subiectii cu predispozitie genetica, expresia antigenelor complexului major de histocompatibilitate la nivelul celulelor pancreatice. Prin mecanisme autoimune insulinodependente, peginterferonul poate agrava disfunctia morfo-functionala a pancreasului.
Cuvinte cheie : Hepatita cronica virala C, peginterferon, diabet zaharat insulinodependent.

Autori : Nita-Stefanescu L.1, Vere C.C.1, Streba C.T.1, Ionescu A.G.1, Salan E.1, Tapu F.1
1 Departmentul de Medicina Interna, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Craiova, Universitatea de Medicina si Farmacie Craiova

Determinarile extrahepatice la pacientii cu hepatita virala C au o importanta deosebita, deoarece sunt responsabile de majoritatea recaderilor infectiei, afectand astfel calitatea si durata de viata a acestora.
Scopul nostru a fost studierea incidentei manifestarilor extrahepatice la un lot de pacienti cu hepatita cronica virala C. Am efectuat un studiu retrospectiv pe un lot de 48 pacienti cu hepatita cronica virala C internati in Clinica Medicala I a Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Craiova, tratati cu Interferon Alfa-2B, 3.000.000 UI x 3 ori/saptamana, timp de 12 luni. Pacientii au fost monitorizati hepatic, efectuandu-se si examen de urina, ecografie renala, scintigrafie tiroidiana, la nevoie dozari hormonale (T3, T4, TSH), examen dermatologic si determinarea crioglobulinelor.
Lotul de studiu a inclus 17 barbati (35,41 %) si 31 femei (64,58 %), cu varsta medie de 54,51 ± 10,45 ani. Am constatat manifestari extrahepatice in 29 din cazuri (60,41 %) : diabet zaharat 10 cazuri (20,83 %) - 6 cazuri cu diabet zaharat tip I si 4 cazuri cu diabet zaharat tip II; purpura vasculara - 4 cazuri (8,33 %), artrita - 4 cazuri (8,33 %), sindrom Raynaud - 3 cazuri (6,25 %) ; manifestari tiroidiene - 4 cazuri (8,33 %); manifestari renale - 2 cazuri (4,16 %) si porfirie cutanata tardiva - 2 cazuri (4,16 %). Am evidentiat crioglobulinemie mixta in 22 cazuri (45,83 %), 11 pacienti fiind simptomatici. Pe parcursul terapiei cu interferon am inregistrat cresterea glicemiei in 6 cazuri, 3 cazuri cu diabet insulinonecesitant si 3 cazuri cu diabet zaharat tip 2. Purpura vasculara a persistat dupa tratament in 3 cazuri (6,25 %), terapia cu interferon influentand favorabil majoritatea determinarilor extrahepatice.
Crioglobulinemia mixta are frecventa crescuta in infectia cronica cu virus C, dar unele cazuri sunt asimptomatice. In cursul tratamentului interferonic, a fost necesara cresterea dozelor de insulina la pacientii cu diabet zaharat insulinodependent. Terapia cu interferon are o influenta favorabila asupra leziunilor extrahepatice din hepatita cronica virala C, existand insa recaderi post-terapie.
Cuvinte cheie : Manifestari extrahepatice, hepatita cronica virala C, peginterferon.

Autori : Popescu A.1, Udrescu M.1, Cristea C.1, Chivu C.1, Oprea O.1, Nicolau A.1, Andreescu I.1, Greceanu I.1
1 Clinica "Medicover", Bucuresti

In cadrul clinicii Medicover s-a efectuat un studiu retrospectiv non-randomizat pe o perioada de 1 an, pe o cohorta de pacienti asimptomatici, fara afectiuni hepatice cunoscute, la care s-a determinat ALT la examenul de rutina. Studiul a urmarit incidenta hepatitei cronice virale cu virus hepatitic B si C in populatia pacientilor abonati, fata de alte etiologii de citoliza hepatica: steatohepatita alcoolica, nonalcoolica sau ciroza hepatica nonvirala.
S-au analizat 5826 de dosare electronice ale pacientilor abonati Medicover, la care s-a efectuat screening biologic la indicatia medicului generalist. La 537 de pacienti s-a gasit citoliza hepatica si s-au urmarit urmatorii indicatori: sex, varsta, indice de masa corporala, circumferinta taliei, sindromul X metabolic, date anamnestice (consumul de alcool), date ecografice (prezenta steatozei hepatice si a hipertensiunii portale) si s-au determinat markerii virali de hepatita. Din 5826 de pacienti testati, 537 (9,21 %) au avut citoliza hepatica (89% dintre barbati si 11% dintre femei), dintre care 80% au avut valori mici, sub 2xN. 91% dintre pacientii cu citoliza hepatica au avut sub 50 de ani, iar 41% dintre ei erau supraponderali. 13 % dintre pacientii cu valori >2xN au relatat consum de alcool zilnic, fata de 5% la cei cu valori ale transaminazelor <2xN. Testarea pentru markerii virali a depistat hepatita B la 13 pacienti si hepatita C la 9 pacienti. Valoarea ALT nu a fost factor predictiv pentru prezenta hepatitei cronice.
Determinarea markerilor virali la persoanele asimptomatice cu ALT crescut a permis diagnosticul si tratamentul adecvat a putine cazuri noi de hepatite cronice virale la pacienti asimptomatici (0,37 %), punand in discutie cost-eficienta screeningului anual cu ALT. In schimb, s-a depistat un numar mare de steatohepatite alcoolice si nonalcoolice, afectiuni in care modificarea stilului de viata poate avea un efect favorabil pe termen lung.
Cuvinte-cheie : citoliza hepatica, hepatite virale cronice, screening.

Autori : Constantin M.1, Cernea A-M.1, Carata-Dejoianu T.2, Cimpoesu (Lupu) I.1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Victor Babes", Departament Medicina de familie, Bucuresti
2 Centrul de Diagnostic si Tratament "Victor Babes", Departament Epidemiologie, Bucuresti

Infectia cu virusurile hepatitelor B, C are o prevalenta crescuta in Romania (2-7%, respectiv 4,9%). Personalul medical care ingrijeste persoane cu handicap si este expus la sange are un risc crescut de infectare.
Obiectiv : determinarea prevalentei infectiei cu virusurile hepatitelor B si C la personalul medical din centrele de ingrijire si asistenta sociala pentru adulti si copii.
Material si metode : Au fost luate in studiu 15 centre de asistenta sociala si protectie a copilului din Bucuresti. A fost testat personalul medical implicat in ingrijirea adultilor si copiilor (161 de persoane), in perioada iunie 2009 - martie 2010. S-au efectuat teste serologice pentru AgHBs si Anti HCV prin metoda CMIA (chemiluminescent microparticle immunoassay). Personalul medical a fost angajat inainte de 2008.
Rezultate : Au fost testate 161 de persoane (148 de femei si 13 barbati), cu varsta medie de 41 de ani. Distributia pe profesii a aratat: medici (8), asistente medicale (36), ingrijitoare (109), asistenti sociali (2), alte categorii (6). 8,07 % (13 persoane) au fost infectate cu virusurile B sau C. 3,72% (6 persoane) au avut Ag HBs pozitiv si 4,34 % (7 persoane) au avut Anti HCV pozitivi. S-au identificat 2 centre medicale (implicate in ingrijirea persoanelor cu handicap si persoanelor fara adapost) cu un numar mai mare de cazuri depistate pozitive (4, respectiv 5 cazuri).
Cazurile depistate pozitiv s-au inregistrat la ingrijitoare (13 cazuri) si au fost infectii nou-diagnosticate (cu o exceptie). S-au identificat factori de risc pentru infectia cu virusurile hepatitelor B sau C (din istoricul medical) pentru 4 persoane (au avut interventii chirurgicale).
Concluzii : In studiul nostru, 8,07 % dintre persoanele testate au fost infectate cu virusurile hepatitelor B sau C; prevalenta infectiei cu virusul hepatitei B a fost 3,72 %, iar pentru virusul hepatitei C 4,34 % . Centrele medicale implicate in ingrijirea persoanelor cu handicap si a persoanelor fara adapost au avut un numar mai mare de cazuri pozitive. S-a inregistrat un numar crescut de cazuri nou - diagnosticate. Toate cazurile pozitive au fost depistate la ingrijitoare. In concluzie, consideram importanta testarea personalului medical la angajare, informarea acestuia privind transmiterea hepatitelor si respectarea precautiilor universale, efectuarea de anchete epidemiologice pentru persoanele depistate pozitive.
Cuvinte cheie : prevalenta, hepatita B, hepatitaC, personal medical.

Autori : Dinu S.1, Oprisan G. 1
1 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie Cantacuzino, Bucuresti

Introducere : Infectiile cronice cu virusul hepatitei C (HCV) pot conduce la ciroza si carcinom hepatocelular, uneori cu evolutie letala. Terapia curenta anti-HCV (interferon pegilat asociat cu ribavirina) nu este eficienta la toti pacientii (cazul majoritatii celor infectati cu genotipul 1b), datorita selectarii mutatiilor de rezistenta si a unei sensibilitati mai scazute la antivirale a acestui genotip. S-a demonstrat ca proteina de capsida core este implicata in carcinogeneza. Au fost identificate mutatii specifice in gena core asociate cu aparitia rezistentei la tratament, cat si cu carcinomul hepatic.
Scop : Desemnarea si optimizarea unor sisteme de tip ARMS-PCR ("amplification refractory mutation system polymerase chain reaction") care sa permita identificarea mutatiilor de rezistenta la interferon/ribavirina din proteina core a HCV (R70Q(H) si L91M)
Material si metoda : Pentru design-ul primerilor a fost analizat un numar de 245 secvente core apartinand genotipului 1b. Din numarul total de secvente, 31 au fost obtinute din izolate de la pacienti provenind din Romania. Pentru obtinerea secventelor nucleotidice core s-a utilizat un sistem de RT-PCR original, dezvoltat anterior, capabil sa amplifice un numar mare de genotipuri si variante virale.
Rezultate : In urma analizei secventelor, au fost desemnati 12 primeri utilizabili pentru detectia celor doua mutatii. Au fost elaborate 6 sisteme PCR : primele doua sisteme pun in evidenta,prin intermediul unui amplicon de 235 pb de baze, mutatia L91M, sistemele 3 si 4 detecteaza mutatia R70Q(H) generand ampliconi de 172 pb, sistemele 5 si 6 sunt sisteme control ce valideaza reactiile primelor 4 sisteme. Testarea conditiilor de reactie a condus la stabilirea parametrilor optimi care sa asigure specificitatea reactiilor : concentratie redusa de primeri (100nM) si dideoxinucleozid trifosfati (100µ M), utilizarea unei ADN polimeraze de tip "hot-start" ce previne amplificarile nespecifice, temperaturi stringente de hibridizare (71°respectiv72° C).
Concluzii : Sistemele PCR dezvoltate sunt capabile sa discrimineze variantele salbatice si mutantele induse de tratament. Implementarea acestora este utila in evaluarea eficientei tratamentului si a evolutiei infectiei HCV. Evaluarea primerilor in sistem "Real-Time PCR" cantitativ poate conduce la dezvoltarea unor metode de investigare a dinamicii aparitiei variantelor mutante.
Cuvinte cheie : virusul hepatitei C, genotip 1b, mutatii de rezistenta la tratament, interferon, ribavirina, ARMS-PCR.

Autori : Arbune M.1
1 Spitalul de Boli Infectioase "Sf. Cuvioasa Parascheva", Galati

Obiective : Evaluarea prevalentei si evolutiei coinfectiei VHB/HIV la tineri tratati cu antiretrovirale (TARV).
Material si metode : In perioada 2004-2009 au fost evaluati prospectiv 168 pacienti nascuti in perioada 1990-1988, infectati orizontal in primii ani de viata. La intervale de 6 luni au fost colectate si analizate datele examenului clinic, AgHBs, ALAT, imunitatea (CD4), viremia-HIV.
Rezultate : La evaluarea initiala AgHBs a fost pozitiv la 43 % dintre168 patients; Datele caracteristice pacientilor evaluati: M/F : 75/93; stadiul clinic B/C : 54/104; mediana nadir CD4 127,5/mm3 [4; 857]. 10 pacienti au fost pierduti din evidenta si 15 au decedat. Frecventa pozitivitatii AgHBs s-a modificat pe parcursul studiului de la 66/92 la 53/105 prin seroconversia HBs (13; 19,6 %), dar si prin pozitivarea infectiei cu VHB (2 cazuri).ALAT a fost crescuta la 41% pacienti, dar numai 12 % (9) au inregistrat valori > x 5 LSN si5,7 % (8) hepatocitoliza persistenta > 6 luni. Experienta TARV este caracterizata de mediana 3 [1; 8] pentru numarul de combinatii. 97,5 % dintre pacienti au utilizat Lamivudina, durata mediana a acestei terapii fiind de 47 luni. Amplitudinea cresterii imunitatii, raspunsul virusologic si rata supravietuirii au fost similare la pacientii cu infectie HIV si la cei cu coinfectie HIV/VHB. Cresterea ALAT a fost asociata cu coinfectia HIV/VHB (p<0,001; OR 5,05; 95 % CI 2,48 - 10,27) si cu sexul masculin (p<0,001; OR 2,12; 95 % CI 1,05-4,26).
Concluzii : 1. Prevalenta coinfectiei HIV/HBV la tinerii cu infectie pediatrica din Galati este de 43%.
2. Coinfectia HIV/VHB nu influenteaza semnificativ evolutia si supravietuirea tinerilor cu infectie HIV si TARV, desi se asociaza cu riscul mai mare al hepatocitolizei.
3. Utilizarea sistematica a Lamivudinei in schemele TARV favorizeaza dezvoltarea rezistentei la VHB.
Cuvinte cheie : coinfectie VHB-HIV, tineri.

Autori : Acatrinei E.M.1, Nour A.1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

In afectiunile hepatice cronice apar modificari multiple, caracteristice ale hemostazei, care influenteaza deciziile medicale in ceea ce priveste profilaxia si tratamentul acestor pacienti. Este documentat dezechilibrul existent intre nivelul proteinelor procoagulante, precum factorul tisular, factorul VII, factorul X si factorul von Willebrand si rata de inactivare a moleculelor anticoagulante ca Proteina S, Proteina C, antitrombina III. Esteun dezechilibru al interactiunii complexe intre producerea si degradarea factorilor coagularii, incluzand: scaderea sintezei factorilor coagularii si inhibitorilor lor, cresterea activitatii fibrinolitice, initierea coagularii intravasculare diseminate. Toate acestea determina alterari ale hemostazei cu manifestari clinice atat hemoragice, cat si de tromboza, la pacientii cu ciroza hepatica. Alt factor cheie in coagulare il au trombocitele. Aparitia trombocitopeniei la pacientii cu afectare hepatica cronica de etiologie virala VHC este complexa si multifactoriala. Trombocitopenia usoara si moderata este observata la o treime din pacientii cu boala cronica hepatica, fiind rezultat al hipersplenismului din cadrul hipertensiunii portale, supresiei medulare prin efect direct al VHC si tratamentului cu IFN, aparitiei de anticorpi antitrombocitari si/sau complexe imune care se leaga de trombocite si faciliteaza clearance-ul prematur al trombocitelor, aparitiei manifestarilor extrahepatice mediate imun, incluzand crioglobulinemia si instalarii deficitului de trombopoietina secundar disfunctiei hepatice. Testele functionale trombocitare indica de asemenea modificari constand in scaderea adeziunii trombocitare, agregare trombocitara anormala la ADP, epinefrina si trombina. In ceea ce priveste rolul infectiei cu VHC in trombocitopenie, exista o asociere puternica intre infectia VHC si trombocitopenie, corelata cu gradul afectarii hepatocelulare si cu fibroza hepatica; prevalenta trombocitopeniei intre pacientii antiHCV pozitivi creste proportional cu severitatea afectarii hepatice si pare sa fie reversibila dupa tratamentul cu IFN - alfa monoterapie, reversibilitate concomitenta cu ameliorarea markerilor biologici si virusologici HCV.
Prezentam cazul unui pacient de 55 ani care asociaza doua afectiuni : ciroza hepatica de etiologie virala VHC, stadiul B Child - Pugh si boala coronariana severa care necesita by pass aorto-coronarian. Amandoua aceste afectiuni implica modificari multiple ale hemostazei si potentialul de complicatii letale.
Este studiata si documentata suita de anomalii ale hemostazei la pacientii la care se practica interventie chirurgicala de by-pass aortocoronarian si include: deficite ale factorilor coagularii, cresterea activitatii fibrinolitice, coagulare intravasculara diseminata, neutralizarea insuficienta a heparinei si anomalii trombocitare. Se pare ca activarea trombocitara si in general disfunctiile trombocitare determina majoritatea modificarilor hemostazei observate in cursul procedurii. Concentratele trombocitare sunt administrate pentru oprirea hemoragiilor, iar medicatia antitrombocitara este folosita pentru controlul activarii trombocitare pe parcursul interventiei.
Stim de asemenea ca metodele clasice de cuantificare a coagularii nu sunt utile in aprecierea riscului de hemoragie/tromboza la pacientul cu ciroza hepatica. Sunt necesare noi generatii de teste care ar trebui sa includa teste globale ale sistemului coagularii in locul estimarii cantitative ale nivelului proteinelor coagularii sau numarul trombocitelor.
De exemplu, TEG (tromboelastogram), ELT (euglobulin lysis time) si probabil markeri genetici ar putea fi necesare pentru a ajuta medicul in actul decizional in probleme legate de profilaxia hemoragiei periprocedurale, tratamentul trombozei si hemoragieiactive la acesti pacienti. In concluzie, dezvoltarea de noi metode de profilaxie si de interventii terapeutice sunt necesare in managementul clinic al acestor pacienti.
Cuvinte cheie : trombocitopenie, anomalii ale hemostazei, infectie cu virus C.

Autori : Calomfirescu C.1, Ceausu E.1, Calistru P.1, Motoc A.1, Culinescu A.1, Mindru N.1, Ionescu C.1
1 Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale "Dr. Victor Babes", Bucuresti

In tarile cu incidenta crescuta a hepatitei B (peste 8%), cum este Romania, una dinprincipalele cai de transmitere a infectiei este cea perinatala. Trasmiterea verticala a virusului C este mult mai mica.
Obiective : Studiul retrospectiv al transmiterii materno-fetale a virusurilor hepatitce.
Material si metoda : 108 gravide cu hepatite cronice au fost urmarite in Centrul de Dispensarizare Hepatite din cadrul Spitalului Clinic de Boli Infectioase si Tropicale "Victor Babes", in perioada 01.01.2009 - 01.04.2010.
Rezultate : Numarul gravidelor cu VHB a predominat (99 cazuri), fata de gravidele cu hepatita B + D (5 cazuri), si a celor cu hepatita C (4 cazuri). Majoritatea gravidelor au fost diagnosticate cu ocazia sarcinii. Valoatrea TGP a variat intre normal si de 4 ori LSN. La un numar de 40 de gravide, AND-VHB recoltat in saptamana 28 de sarcina a variat intre nedetectabil si 68000000 UI/ml. Un numar de 15 gravide a primit tratament profilactic cu Zefix in ultimul trimestru de sarcina.
Toti nou-nascutii au primit profilaxia cu imunoglobulina specifica anti HBs, urmata de vaccinarea Engerix. Un numar de 24 de copii a fost testat, fiind negativi pentru AgHBs. Dintre cele 5 gravide cu VHC, 4 au avut viremii pozitive. Doi copii ai acestor mame au anti HCV pozitivi. Pe timpul sarcinii si dupa nastere, la 4 gravide s-a observat agravarea hepatitei. La doua dintre acestea a aparut ciroza hepatica.
Concluzii : Testarea virusurilor hepatitice si a markerilor virali trebuie sa fie obligatorie in sarcina. Profilaxia nou-nascutilor a dus la scaderea incidentei hepatitei B. Sarcina este un factor de imunodepresie pentru gravidele cu hepatita cronica.
Cuvinte cheie : transmiterea perinatala, ADN-VHB, imunizarea activa si pasiva.

Autori : Iacob S.A.1, Banica D.2, Panaitescu E.3, Cojocaru M. 4, Iacob D. G.5
1 Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila", Bucuresti, Departamentul Boli Infectioase
2 Insitutul de Pneumologie "Marius Nasta"- Departamentul de Genetica Moleculara
3 Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila", Bucuresti, Departamentul de Biostatistica
4 Universitatea Titu Maiorescu - Departament Imunologie
5 Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila", Bucuresti - student

Introducere : Cathelicidina umana LL37 este o molecula cheie a sistemului imunitar, reglata de vitamina D. Ll37 prezinta un spectru antimicrobian larg si, in acelasi timp, o activitate imunomodulatorie. LL37 intervine in invazia virala si in replicarea si eliminarea celulelor infectate, actionand printr-un mecanism direct, cat si indirect, prin modularea raspunsului celular Th1. Actiunea LL37 asupra virusurilor hepatitice nu a fost studiata pana in prezent. Scopul acestui studiu a fost sa evalueze variatiile plasmatice ale LL37 in infectiile cu virusuri hepatitice.
Material si metoda : Studiul a fost efectuat pe 87 de subiecti in Institutul "Matei Bals", in perioada ianuarie 2009 - septembrie 2009 : 65 pacienti fiind diagnosticati cu hepatite virale de diferite etiologii si 22 martori. Nivelul plasmatic al LL37 si 25(OH)D au fost evaluate cu tehnica Elisa. Raspunsul imun a fost evaluat prin determinarea IFN-? si a raportului CD4/CD8. Concentratia plasmatica a LL37 s-a corelat cu statusul vitaminei D si cu statusul imun, la toti pacientii cu hepatita, pe grupe de hepatita de diferite etiologii si in functie de incarcatura virala (hepatite active versus inactive).
Rezultate : Nivelul de LL37 si IFN-? a fost crescut semnificativ la toti pacientii cu hepatita versus martori (p=0,045, respectiv p=0,0059). CD4 a avut valori crescute la toti pacientii cu hepatita versus martori (p=0,002). Pacientii cu hepatita activa C au avut nivele crescute semnificativ fata de martori privind LL37 (p=0,01), IFN-? (p=0,01) si raportul CD4/CD8(p=0,004). Pacientii cu hepatita B inactiva au prezentat de asemenea nivele LL37 crescute fata de martori ((p=0,009). Toti subiectii aveau deficienta severa de 25 (OH)D (<54 nmol/L).
Concluzii : Variatiile plasmatice ale LL37 si corelatiile cu nivelul 25(OH)D si raspunsul celular imun Th1 dovedesc rolul complex al acestui peptid in toate tipurile de hepatita virala.
Cuvinte cheie : Cathelicidina LL37, hepatita virala.

(*) Lucrarea a fost efectuata in baza unui grant CNCSIS-UEFISCSU, PNII-Idei, cod 1165/2008

Autori : Cretu A.M.1, Aschie M.2, Preda G.1, Rosoiu N.3
1 Universitatea Ovidius Constanta, Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole, Departamentul de Biochimie, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta
2 Universitatea Ovidius Constanta, Facultatea de Medicina, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta
3 Universitatea Ovidius Constanta, Facultatea de Medicina, Membru al Academiei Romane de Stiinta

Diagnosticul final al unui lichid peritoneal este adesea complicat de prezenta inflamatiilor, a celulelor mezoteliale hiperplazice, reactive si de paucicelularitatea celulelor maligne. Ca unica analiza, evaluarea citologica, asigura o sensitivitate limitata in detectarea celulelor neoplazice in cele mai multe cazuri.
Studiul a avut ca scop diferentierea lichidelor peritoneale provenite de la 81 de cazuri, prin estimarea mai multor parametri morfometrici si biochimici. Cazurile au fost alese din cadrul pacientilor internati la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta, in perioada septembrie 2007 - ianuarie 2010, pentru a observa ambele pattern-uri, benign si malign.
Din punct de vedere citologic, 41 (50,61 %) dintre lichidele peritoneale au fost clasificate ca fiind benigne (cu citologie negativa), 33 (40,74 %) maligne (citologie pozitiva) si 7 (8,64 %) au fost considerate suspecte de malignitate, cu citologie incerta.
Parametrii celulari masurati prin citomorfometrie au reprezentat diametrul nuclear si citoplasmatic, aria celulara, raportul nucleu/ citoplasma. Pentru evaluarea biochimica s-au utilizat 17 parametri : proteinele totale, albumina, lactat dehidrogenaza, colesterolul total, glucoza, lipidele totale, trigliceridele, alfa amilaza, fosfataza alcalina, ureea, bilirubina totala, bilirubina directa, aspartat aminotransferaza, alanin aminotransferaza, magneziul, fierul si potasiul, determinate din supernatantul rezultat in urma centrifugarii sangelui si lichidului peritoneal.
Dintre toti parametrii masurati, cea mai mare acuratete in sprijinirea diagnosticului diferential intre cazurile maligne si cele benign a fost obtinuta prin masurarea colesterolului total (90 %), lactat dehidrogenazei (85,36%) gadientului de albumina se-ascita (85 %). Citomorfometria a facilitat sortarea rapida si precisa a celulelor maligne. In final, 42 (51,85 %) de cazuri au fost clasificate ca fiind benigne, 36 (44,44%) maligne si doar 3 (3,70 %) au ramas cu un diagnostic incert.
In concluzie, analiza computerizata a imaginilor celulelor mezoteliale face posibila obtinerea mai multor parametri morfometrici celulari, intr-un mod rapid si poate fi de asemenea corelata cu determinarile biochimice ale lichidului peritoneal pentru stabilirea unui diagnostic cat mai corect.
Cuvinte cheie : biochimie, citomorfometrie, lichide peritoneale, benign, malign.

Autori : Voineag M.1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Otita medie este una dintre cele mai frecvente afectiuni la copii; reducerea incidentei are un impact semnificativ, din punct de vedere economic si social. Streptococcus pneumoniae cauzeaza aproximativ 50% din OMAR. Vaccinarea poate juca un rol important in prevenirea aparitiei OMAR. Am studiat literatura de specialitate pentru a evidentia rezultatele studiilor care au examinat eficienta vaccinurilor antipneumococice in prevenirea otitei medii.
Vaccinul antipneumococic 23 (Pneumo23) nu modifica incidenta otitei medii la copiii cu varsta sub 2 ani (grupa de varsta cu cea mai mare incidenta a episodelor de otita). Dupa varsta de 2 ani, eficacitatea acestui vaccin in infectiile pneumococice este de 56-81%; eficacitatea acestuia nu a fost demonstrata in prevenirea afectiunilor in care nu apare bacteriemia, cum este si otita medie.
Vaccinul pneumococic conjugat heptavalent (Prevenar) nu a redus semnificativ incidenta otitei medii, dar a redus numarul episoadelor otitelor medii seroase si numarul recurentelor. De asemenea, a modificat profilul microbian al OMAR, cu scaderea incidentei rezistentei pneumococilor la tratamentul antibiotic. Otorinolaringologii trebuie sa cunoasca rolul potential al acestor vaccinuri si impactul in reducerea numarului de recurente ale otitei medii.
Cuvinte cheie : otita medie, Streptococcus Pneumoniae, Pneumo23, Prevenar.

Autori : Voineag M.1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Infectia cu HIV este una dintre cele mai raspandite infectii in lume. Manifestarile clinice sunt polimorfe, cauzate de virus (leziuni primare) sau de imunodeficienta indusa de virus (leziuni secundare). Poate fi afectat tot corpul, si organele ORL sunt foarte frecvent implicate. Aproximativ 80% din pacientii cu infectie HIV se prezinta cu manifestari otolaringologice; de multe ori, otolaringologul este primul medic care diagnosticheaza infectia cu HIV.
Scopul studiului nostru a fost sa determinam incidenta generala a manifestarilor ORL, forma clinica, modalitati de diagnostic, managementul si rata de supravietuire la 5 ani.
Din punct de vedere statistic, manifestarile orofaringiene sunt cele mai frecvente (59%), urmate de adenopatiile cervicale (42 %). Candidoza orofaringiana reprezinta cea mai frecventa afectiune orofaringiana (39 %). Dintre modificarile nazale, rinosinuzita a fost evidentiata la 17 % din pacienti; 20% au prezentat simptomatologie otologica, din care otita medie supurativa in proportie de 13 %.
Tinand cont de cresterea numarului de imbolnaviri cu HIV, este important pentru otolaringolog sa fie avizat de manifestarile ORL. Diagnosticul precoce, impreuna cu tratamentul antiviral adecvat vor imbunatati rata supravietuirii.
Cuvinte cheie : infectie HIV, candidoza, adenopatii cervicale, rinosinuzita.

Autori : Stefanescu C.1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Indicatiile colposcopiei s-au modificat in ultimul timp din cauza noii terminologii de la Bethesda, a introducerii testului HPV in clinica, si din cauza protocoalelor de management al pacientelor cu teste citologice cervicale anormale.
Colposcopia ramane metoda de referinta pentru urmarirea pacientelor cu frotiuri anormale, de tip ASCUS, L-SIL, H-SIL, AGC. La pacientele cu frotiuri ASCUS, examinareacolposcopica a celor care au testul HPV pozitiv pentru serotipurile cu risc oncogen crescut creste specificitatea metodei.
Pentru screeningul pacientelor de peste 30 ani, se recomanda colposcopia chiar in cazul celor cu frotiuri normale, dar cu teste HPVrepetat pozitive la 9 - 12 luni.
Pentru urmarirea pacientelor cu citologii anormale, colposcopia efectuata dupa un test HPV pozitiv la 12 luni este la fel de sensibila ca si cea efectuata dupa cel putin doua frotiuri anormale, la 6-12 luni.
Pentru urmarirea post-tratament (electroexcizie sau conizatie) in cazul pacientelor cu CIN I (confirmate histo-patologic), colposcopia dupa un singur test HPV pozitiv la 12 luni este la fel de sensibila ca si colposcopia si citologia la 6 - 12 luni.
Pentru urmarirea post-tratament in cazul pacientelor cu CIN II-III, colposcopia dupa un singur test HPV pozitiv la 6 luni este mai sensibila decat citologia si colposcopia la 6 luni.
Cuvinte cheie : colposcopie, test HPV, frotiuri anormale.

Autori : Apostol I.1, Comsa F.1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Introducere : Ideea ca vaccinurile pot avea efecte nonspecifice a fost mentionata prima data in 1991-Senegal, Africa. Ne punem intrebarea: vaccinarea duala antigripala si antipneumococica la varstnici poate avea efecte non-specifice ? Studiul efectelor nonspecifice postvaccinale pe anumiti parametri de imunosenescenta poate fi util in evaluarea riscului de mortalitate la varstnici.
Obiectiv : Studierea aparitiei postvaccinale a modificarilor compatibile cu existenta profilului de risc imunologic (CD4 scazut, CD8 crescut, raport CD4/CD8 subunitar, IgG seric total si IgA crescute) si a statusului inflamator cronic (PCR, TNFα si IL6 crescute).
Material si metoda : Studiu prospectiv pe 2 ani, pe subiecti varstnici, vaccinati cu Vaxigrip si Pneumovax si urmariti la momentele prevaccinal L0 si postvaccinal: L1-precoce, L3-intermediar, L12-tardiv. Au fost testate efectele vaccinarii pe parametrii: CD4, CD8, raportul CD4/CD8, IgG total, IgA, TNFα, IL6 si CRP. Pentru determinarile de laborator specifice s-au utilizat : imunofenotiparea limfocitelor (FacsCalibur-Becton Dickinson), chemiluminiscenta (Immulite-DPC), nefelometria (BN ProSpec-Dade Behring). Analiza statistica: testul ANOVA si prelucrarea datelor cu softul MiniTab 15.
Rezultate : Pe parametrii CD8, raportul CD4/CD8, IgA, IgM, PCR, TNFα nu s-au obtinut efecte nonspecifice postvaccinale. S-au inregistrat insa trei efecte nonspecifice posibil detrimentale: scaderea CD4, cresterea IgG seric total si cresterea IL6.
Concluzii : Doua din efecte nonspecifice (scaderea CD4, cresterea IL6) au fost gasite nesemnificativ statistic prin aplicarea testului ANOVA dar s-a confirmat efectul nonspecific de crestere a IgG total. Cresterea postvaccinala a IgG total ar putea fi legata de cresterea IgG specifici, dar in lipsa studiilor bazate pe subclasele de IgG putem afirma ca vaccinarea duala a fost asociata cu un posibil efect detrimental pe statusul imun. Studiile pe tema vaccinarii la varstnici sunt relativ recente si deschid noi directii in cercetarea efectelor imbatranirii asupra sistemului imun si dezvoltarii de vaccinuri mai eficiente pentru varstnici.
Cuvinte cheie : vaccinare, efecte nonspecifice, imunosenescenta, profil de risc imunologic, inflamatie cronica.

Autori : Comsa F.1, Bumbac A.1, Paunescu V.1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Introducere : Avantajele chirurgiei de o zi la pacientii cu boala varicoasa.
Material si metoda : Analiza a 1680 pacienti cu boala varicoasa operati in perioada 2005-2010 in CDT "Victor Babes". Ecografia preoperatorie (150, 8,92%) evidentiaza dilatatiile varicoase, venele perforante dilatate si incompetente, permite cuantificarea refluxului venos si efectuarea unui mapping preoperator. S-a practicat crosectomia larga (1244, 74,04%) cu ligatura tuturor afluentilor (1531, 91,13 %), safenectomii segmentare si ligatura perforantelor marcate ecografic (150, 8,92 %) cu examenul histologic al pieselor recoltate. S-a utilizat clasificarea Clinica, Etiologica, Anatomica si fizioPatologica (CEAP).
Rezultate : In lotul studiat (F=1086, B=594), cu media varstei de 51,35 ani (limite 17-88 ani), numarul pacientilor varstnici, in stadii avansate a crescut (63 ani, 13 % anual). Cresterea adresabilitatii pacientilor clasa CEAP II-III (52,3%), demonstreaza efectele educatiei medicale. Cazurile cu tromboflebita superficiala (116, 6,9 %), tulburari trofice (421, 25,05 %) si ulcerul activ (221, 13,15 %) au fost constante pe intrega perioada studiata. Microscopia optica evidentiaza ingrosarea segmentara a intimei si mediei, activarea celulelor endoteliale si cresterea cantitatii de matrice extracelulara in intima si medie, modificari mai acccentuate cu cat fragmentul venos este situat mai distal.
Concluzii : Operatia in ambulatoriu, sub anestezie locala, cu incizii mici (5 - 7 mm), in pliul cutantat, cu sangerare minima si mobilizare imediata postoperator evita riscul complicatiilor. Redarea imediata a bolnavului familiei si societatii realizeaza o influenta favorabila asupra psihicului acestuia; cheltuielile sunt incomparabil mai mici, iar recidivele sunt minime (1,7 % la 3 ani-documentate ecografic). Modificarile venoase sunt consecinta stresului hemodinamic, zonele ingrosate alternand cu portiuni normale.
Cuvinte cheie : insuficienta venoasa cronica, cartografiere venoasa ecografica, chirurgia perforantelor, chirurgie de o zi.

Autori : Dr. Nour A.1, Acatrinei E.M.1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Ghidul revizuit al Societatii Europene de Ecografie (2007) atribuie un rol important ecografiei abdominale cu contrast in detectia si caracterizarea leziunilor focale hepatice. Agentii de contrast sunt reprezentati de microbule de aer sau de gaz putin solubil, inconjurate de un invelis lipidofil (fosfolipidic sau albuminic), cu o distributie intravasculara particulara.
Substantele de contrast (SC) folosite in ultrasonografie pot diferentia leziunile nodulare benigne (nodulii de regenerare, hiperplazia nodulara focala, hemangioamele) de cele maligne (hepatocarcinom, determinari secundare) pe baza pattern-ului specific al vascularizatiei hepatice in cele doua situatii.
Datorita caracterului dual al vascularizatiei ficatului (circulatie venoasa portala si arteriala hepatica), in timpul administrarii intravenoase a substantei de contrast se descriu modificari ale ecogenicitatii hepatice cu o dinamica specifica, in trei timpi :

• faza arteriala - precoce, dureaza 15-30 secunde
• faza portala - la 45-120 secunde de la administrarea SC
• faza tardiva (de washout) - pana la cateva minute

Efectul rezultant se bazeaza pe amplificarea/anularea semnalelor ecografice generate de tesuturi si microbule, analizate ulterior prin tehnici ecografice specifice. Explorarea se face in timp real, imaginile fiind inregistrate si reanalizate ulterior, cu un ecografcompatibil.
Ecografia cu SC are o sensibilitate diagnostica comparabila cu explorarea computer tomografica (CT) in decelarea metastazelor si carcinomului hepatocelular. Metoda prezinta multiple avantaje : absenta expunerii la radiatii ionizante, siguranta superioara a SC cu o incidenta extrem de redusa a efectelor adverse (fenomene alergice sub 0,01%), absenta nefrotoxicitatii sau interferentelor cu functia tiroidiana, caracterul non-invaziv al metodei, costul redus in comparatie cu alte metode imagistice (CT, RM) si disponibilitatea superioara, putand fi aplicata la patul bolnavului.
In prezent, ecografia abdominala cu substanta de contrast capata un rol important in algoritmul de investigatii al formatiunilor nodulare hepatice, crescand sensibilitatea si specificitatea diagnostica, cu aplicabilitate potentiala inclusiv in urmarirea pacientilor dupa proceduri terapeutice ablative percutane.
Cuvinte cheie : hepatic, ecografie, contrast, microbule.

Autori : Tardei G.1, Ceausu E.1, Cristea C.1, Oprea C.1, Popa I.1
1 Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Introducere : Infectia cu virusuri gripale se soldeaza cu boala clinica la o proportie variabila dintre subiectii umani, dependenta de factori multipli, intre care statusul imun este preponderent. Imunitatea celulara, locala si sistemica este esentiala in raspunsul fata de infectiile virale, inclusiv in cea gripala. Evaluarea in laboratorul clinic a imunitatii celulare este foarte putin standardizata, cu exceptia infectiei HIV. In studiul de fata ne-am propus sa evaluam dinamic imunitatea celulara a pacientilor cu manifestari clinice de gripa in sezon epidemic, prin numaratoarea limfocitelor T CD4 si CD8 din sangele periferic.
Material si metoda : Un lot de 12 pacienti adulti, non-HIV, cu diagnostic clinic de gripa, au fost testati in perioada de stare a bolii, in ianuarie -februarie 2010 si la 2 luni dupa vindecare. De asemenea, au fost studiati doi pacienti cu imunosupresie secundara infectiei HIV si respectiv tratamentului cu citostatice + anticorpi monoclonali anti CD20. S-a efectuat imunofenotiparea flow-citometrica a limfocitelor T CD4 si CD8, utilizand un instrument FACSCalibur, Becton Dickinson si anticorpi monoclonali pentru diagnostic in vitro, fata de CD45, CD3, CD4 si CD8.
Rezultate : In lotul de pacienti non-HIV nu au fost observate modificari semnificative ale procentelor limfocitelor T CD4 si CD8, nici in raport cu intervalele de normalitate, nici in evaluarea dinamica a fiecarui subiect. Valorile absolute au fost minimal reduse in perioada de stare a gripei fata de starea de sanatate deplina a pacientilor, iar raportul CD4/CD8 a ramas in limite normale in faza acuta si nu s-a modificat in dinamica. La cei doi pacienti cu imunosupresie preexistenta infectiei gripale, limfopenia selectiva T CD4 si reducerea valorii raportului CD4/CD8 au fost importante in cursul sezonului epidemic, anterior depistarii unor complicatii pulmonare severe si in absenta unui episod clinic de gripa, dar cu confirmare serologica a infectiei cu noul virus A H1N1.
Concluzii : Desi a fost studiat un lot foarte mic, observatiile noastre, ca si datele de literatura, arata ca evaluarea imunitatii celulare sistemice, la nivelul sangelui periferic, are semnificatie minora in cazul indivizilor indemni imun. In contrast cu acestia, numarul, proportia si raportul limfocitelor TCD4 si TCD8 sunt afectate semnificativ in cazul pacientilor cu imunodeficienta preexistenta infectiei gripale. Imunodeficienta secundara infectiei gripale, care favorizeaza instalarea unor complicatii in special pulmonare, de etiologie bacteriana, este dificil de obiectivat prin testele imunologice de laborator utilizate in mod curent.
Cuvinte cheie : imunitate celulara, gripa, imunodepresie.

Autori : Matei G. I.1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Introducere : Cancerele primare si leucemiile tratate in anii 1980 genereaza in prezent un numar crescut de cancere secundare. Riscul de cancer secundar dupa radioterapie pentru cancer primar de prostata este semnificativ. Cercetarea bazelor de date medicale indica o lipsa a studiilor clinice si a revision-urilor referitoare la cancerele secundare. Diferentierea cancerelor secundare de Novo de tumorile recurente este dificila.
Material si metoda : Identificarea bibliografiei aferente cazului clinic in bazele de date medicale Pubmed-Medline si Up to Date. Foaia de observatie a pacientului a servit la realizarea prezentarii cazului clinic.
Rezultate : Dificultatea de ingrijire a pacientilor terminali cu cancere secundare este o consecinta a limitelor curative ale tratamentului. In majoritatea lor, tratamentele propuse, dupa explicarea riscurilor ce le implica, au viza paleativa. Varsta pacientilor este cuprinsa in medie intre 45 - 55 ani, cu toate implicatiile socio-familiale care deriva de aici.
Imaginea corporala este profund alterata la pacientii purtatori de colostoma si urostoma. Nici ingrijirea personala a stomelor nu garanteaza acceptarea transformarilor propriului corp si acceptarea propriei persoane.
Grabirea mortii prin refuzul alimentatiei, a tratamentelor antibiotice sau chimioterapice are efecte profunde asupra pacientului, dar mai ales asupra familiei si a echipei de ingrijire. Acest aspect exprima indirect dificultatile profunde de comunicare intra-familiale precum si controlul inadecvat al simptomelor (durerea globala).
Pacientii care beneficiazade ingrijire pentru cancere secundare au experimentat anterior cancerul cu toate implicatiile lui fizico-sociale si psiho-emotionale, si se pregatesc acum sa moara a doua oara.
Concluzii : Tumorile secundare sunt cel mai adesea intens nediferentiate, si din acest motiv raspund prost la tratament. Cazul clinic prezentat in completarea bibliografiei cercetate sustine dificultatea de ingrijire a pacientilor cu cancere secundare, datorita celei de a doua morti, grabirea mortii (hastening death), imaginea corporala alterata, neacceptarea propriei persoane.
Cuvinte cheie : cancer secundar, tumori nediferentiate, dificultati de ingrijire, neacceptarea personala, schema corporala, grabirea mortii, durerea globala.

Autori : Teodorescu H.1, Haidar A.2
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti
2 Spitalul Clinic Colentina

Cancerul colorectal (CRC) este a doua cauza de deces in lume. In timp ce incidenta cancerului colorectal are un trend ascendent, screeningul pentru aceasta forma de neoplazie devine si mai important in efortul de a reduce mortalitatea prin CRC.
Metodele de screening pentru CRC sunt folosite conform ghidurilor si includ testul hemocult, sigmoidoscopia, colonoscopia, irigografia cu dublu contrast, colonoscopia virtuala, teste genetice.
Cuvinte cheie : screening, cancer colorectal.

Autori : Popa I.C.1, Erscoiu S.2, Stroie D.1, Tardei G.1, Nica M.1, Todiran A.1, Dascalu A.1
1 Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale "Dr. Victor Babes", Bucuresti
2 Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila", Bucuresti

Introducere : Infectia cu Pneumocystis jiroveci (PCP) la pacientii HIV pozitivi reprezinta o urgenta diagnostica si terapeutica la pacientii cu imunodepresie severa (numar limfocite T CD4+ < 200 cel/mmc). Instituirea tratamentului specific salvator reclama metode de diagnostic eficiente si specifice.
Material si metoda : Este analizat modul de precizare al infectiei PCP in cazul a 20 de pacienti tratati in clinica noastra in perioada 1 ianuarie 2004 - 31 martie 2010.
Rezultate : Infectia PCP s-a produs atat la pacienti anterior cunoscuti HIV-pozitivi (9 cazuri - 45 %), dar si ca prima oportunista severa la bolnavi nediagnosticati in prealabil cu infectie HIV (11 cazuri - 55%). Precizarea diagnosticului s-a realizat prin examen microbiologic din probe de lavaj bronhoalveolar (30%) si aspirat traheobronsic (10 %), prin suspiciune clinico-radiologica (55 %). In ultimul an, 3 cazuri (15 %) au fost diagnosticate prin metoda rt-PCR disponibila recent in spitalul nostru si confirmate suplimentar prin microbiologie clasica, la pacienti fara elemente definitorii pentru PCP clinice sau radiologice, dar cu evolutie favorabila sub tratament specific precoce. Mortalitatea globala a fost de 20%, evolutia favorabila fiind favorizata de rapiditatea stabilirii diagnosticului etiologic si statusul imunologic al organismului.
Concluzii : Infectia PCP trebuie suspicionata la indivizi cu SIDA aflati in esec imunologic, cu profilaxie ineficienta cu TMP-SMX, dar si la pacienti cu factori de risc si simptomatologie evocatoare, necunoscuti in prealabil cu infectie HIV. Practicarea de rutina a bronhoscopiei si a tehnicii rt-PCR din prelevat grabeste initierea tratamentului si amelioreaza prognosticul. In absenta acestor metode, aplicarea de rutina a tratamentului cu TMP-SMX este o atitudine rezonabila la pacientii cu risc de infectie PCP, nevalidata insa de studiile clinice.
Cuvinte cheie : HIV-SIDA, infectie PCP, rt-PCR pentru Pneumocystis jiroveci.

Autori : Teodorescu H.1, Teodorescu C.2
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti
2 Spitalul Clinic Colentina

Psoriasisul este una din cele mai comune boli de piele. Steatoza hepatica este o forma de degenerare a tesutului hepatic prin acumulare de grasimi in celulele hepatice. Steatoza hepatica poate avea multiple cauze. Am urmarit stabilirea prevalentei steatozei hepatice la pacientii aflati in lot. Pacientii au fost evaluati din punct de vedere dermatologic si hepatologic. Am folosit istoricul personal, teste de laborator, ecografia abdominala. Pacientii cu psoriasis au fost evaluati folosind PASI.
Concluzii : Pacientii cu PASI > 10 au fost gasiti avand o prevalenta crescuta a steatozei.
Cuvinte cheie : steatoza hepatica, psoriasis

Autori : Erscoiu S.1, Popa I.C.2, Stroie D.2, Tardei G.2, Ceausu E.2
1 Universitatea de Medicina si Farmacie "Carol Davila", Bucuresti
2 Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Introducere : Pana in prezent, exista informatii limitate privind infectia HIV a varstnicului. Desi varstnicii pot prezenta un risc crescut de contractare a infectiei HIV, in general sunt omisi din programele de profilaxie ale acestei infectii.
Obiective : Prezentul studiu isi propune analiza clinica si imunologica a infectiei HIV a varstnicilor diagnosticati si supravegheati in clinica noastra in perioada 1995 - 2010. Am urmarit incidenta infectiilor oportuniste (IO) in conexiune cu infectia HIV, a bolilor cardiovasculare, metabolice, neurologice si osteoarticulare caracteristice varstei a treia, evolutia sub terapie antiretrovirala (HAART), durata supravietuirii si cauzele de deces.
Material si metoda : Studiul retrospectiv cuprinde bolnavii depistati cu infectie HIV la varsta de peste 55 ani pentru femei si 60 ani pentru barbati, varste la care se considera in prezent, in Romania, inceputul varstei a treia. Datele demografice au fost insotite de investigatii complexe specifice infectiei HIV, cat si de cele specifice patologiei varstnicului.
Rezultate : In aceasta perioada, au fost diagnosticate 11 femei (37,9 %) si 18 barbati (62,1 %) cu varsta medie 64,5 ani pentru femei si respectiv 62 ani pentru barbati la momentul diagnosticului infectiei HIV. Stadiul clinico-imunologic dominant la depistare a fost C3 - la 48,3 % din pacienti. HAART au primit 19 bolnavi (65,5%) pe o durata medie de 68,8 luni. Durata medie de supravietuire a fost de 37,2 luni. IO si complicatiile imediate ale acestora au fost cauza decesului a 10 dintre cei 13 bolnavi decedati. Boli cardiovasculare au prezentat 14 bolnavi, suferinte neurologice cronice 7 bolnavi, neoplazii diverse 11 bolnavi.
Concluzii : Impactul infectiei HIV/SIDA asupra varstnicului a fost putin abordat pana in prezent, comparativ cu alte grupe de risc (copii, tineri). Managementul HAART asupra varstnicilor necesita studii aprofundate. Colaborarea interdisciplinara si asigurarea unei asistente sociale de buna calitate trebuie implementate si aceastei categorii de bolnavi.
Cuvinte cheie : infectia HIV, varstnici, supravietuire.

Autori : Ene L.1, Avram C. 1, Talianu D.2, Suditu St.2, Nica M.1, Diaconu A.1, Ceausu E.1, Duiculescu D.1
1 Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale "Dr. Victor Babes", Bucuresti
2 Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni, Bucuresti

Introducere : Infectia cu A. Baumanii cu multi-drog rezistenta (MDR) la nivelul sistemului nervos este o problema importanta din punctul de vedere al abordului terapeutic si al penetrabilitatii medicatiei la nivelul barierei hemato-encefalice, in special la pacientii carora li se aplica sisteme de drenaj ventriculo-peritoneal. Prezentam cazul unei paciente cu ventriculita cu Acinetobacter baumanii MDR si Enterococcus faecalis cu tratament local cu Colistin.
Rezultate : Pacienta in varsta de 19 ani cu hidrocefalie interna evolutiva de la varsta de 7 ani si sunt ventriculo-peritoneal cu valva de presiune joasa a fost infectata cu Acinetobacter baumanii si Enterococcus faecalis cu punct de plecare probabil un chist abdominal infectat. Initial s-a considerat colonizarea tubului de drenaj cu A. baumanii cu formare de biofilm, ulterior, dupa schimbarea de mai multe ori a materialului prostetic sub acoperire de doza crescuta de Meropenem, nu s-a obtinut sterilizarea. Aceasta observatie, coroborata cu lipsa izolarii germenilor descrisi la punctia lombara, a dus la stabilirea diagnosticului de ventriculita. Ca urmare, s-a vizat administrarea intraventriculara de Colistin. Avand in vedere imposibilitatea de a renunta la drenajul ventricular si la valva, s-a introdus un cateter Omaya prin care s-a administrat Colistin in doza de 5 mg (50.000 UI). Colistinul a fost relativ bine tolerat, cu exceptia unui episod tranzitor de ventriculita chimica.
Concluzii : Utilizarea Colistinului intraventricular reprezinta o optiune pentru pacientii cu infectii ale SNC cu Acinetobacter multidrogrezistent. Asanarea focarului infectios de la nivel cerebral este foarte dificila in conditiile mentinerii drenajului ventricular.

Autori : Gherlan G.1, Comsa F.1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Lobul Riedel hepatic, descris pentru prima oara de Bernhard Moritz Carl Ludwig Riedel, este o varianta anatomica hepatica, o prelungire in jos, de forma unei limbi, a lobului hepatic drept. A fost descris ca un lob accesor, desi in fapt nu este un lob de sine statator. Importanta sa clinica rezida in primul rand in implicarea in diagnosticul diferential al maselor palpabile la nivelul abdomenului drept. Incidenta in populatie variaza considerabil, de la studiu la studiu, intre 3,3 % si 31 %. Pare a fi mai frecvent la femei decat la barbati. Uneori, cum este si cazul pacientei prezentate, poate ajunge pana la nivelul crestei iliace drepte.
Prezentam cazul unei paciente in varsta de 53 de ani, cu antecedente personale patologice de interventie chirurgicala in micul bazin, pe sfera genitala, care a efectuat din proprie initiativa examen CT toracic si abdominal in ambulator, ocazie cu care singurul aspect patologic descris a fost de hepatomegalie nontumorala. Pacienta vine pentru precizarea diagnosticului. Investigatiile paraclinice efectuate nu sugereaza disfunctie hepatica.
Se considera lob Riedel cazurile de elongare hepatica extrema spre fosa iliaca dreapta, de cauza necunoscuta, probabil secundare unei inflamatii intraperitoneale sau pelvine sau unei interventii chirurgicale. Desi elongari hepatice sunt frecvent descrise la exminari CT sau ultrasonografice, cazurile tipice de lob Riedel conform definitiei de mai sus sunt rare.
In mod normal, nu necesita niciun fel de tratament. Utilitatea clinica a acestui diagnostic consta in faptul ca uneori tumori hepatice sau metastaze hepatice pot aparea strict in portiunea inferioara a lobului, care fiind situata in fosa iliaca, poate fi omisa in explorarile imagistice tintite. Deoarece frecvent exista o ingustare a parenchimului hepatic la emergenta lobului, uneori poate apare torsiunea sa, impunand interventie chirurgicala si rezectie.
Cuvinte cheie : Riedel, hepatomegalie, lob hepatic, CT, ecografie.

Autori : Tanase A-M.1, Pineau P.2, Dima S.3, Dumitrascu T.3, Oprisan G.4, Marchio A.2, Dinu S.4, Dejean A.2, Popescu I.3
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Victor Babes", Bucuresti
2 Unité d 'Organisation Nucléaire et Oncogenèse, INSERM U579, Institut Pasteur, Paris, Franta
3 Institutul de Boli Digestive si Transplant Hepatic Fundeni, Bucuresti, Romania 4 Laboratorul Biologie Moleculara, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Microbiologie si Imunologie Cantacuzino, Bucuresti, Romania

Generalitati : La nivel global, exista mai mult de 626000 cazuri noi/an de cancer hepatic primitiv (CHP), aproape toate fiind carcinoame hepatocelulare, si aproximativ 598000 pacienti mor anual din aceasta cauza. Prognosticul pacientilor variaza foarte mult, in functie de stadiu, chiar si in cazul celor tratati prin interventie chirurgicala cu viza radicala. Sistemele actuale de stadializare nu sunt suficient de exacte in aprecierea evolutiei pacientilor cu CHP. Markerii moleculari ai progresiei tumorale par sa fie cei mai puternici predictori ai recurentei CHC.
Material si metoda : Intrenoiembrie 2007 si noiembrie 2008, in Institutul de boli digestive si transplant hepatic s-a efectuat un studiu prospectiv in care au fost inclusi 31 pacienti cu CHP - 24 carcinom hepatocelular CHC, iar restul de 7 - colangiocarcinom (CCC) - la care s-a practicat rezectie hepatica. S-a efectuat atat o analiza histopatologica cat si una genetica a pieselor de rezectie; deletia alelica a fiecarui brat cromozomial (Fractional Allelic Loss - FAL) a fost determinata in fiecare caz.
Rezultate : Pacientii au fost urmariti pe o perioada de 12 luni (US / CT -scan + nivelurile serice AFP). Recidivalocala a aparut la 10 (31%) pacienti, iar alti 6 (19,35 %) au murit (1 deces datorat complicatiilor postoperatorii a fost exclus) prin recurenta bolii. FAL a fost studiat la totipacientii si s-a gasit o diferenta semnificativa intre cele 3 grupuri, cu o valoare medie a FAL mai scazuta la pacientii cu evolutie buna (27,38 versus 30,14 la pacientii cu recidiva si 31,78 la cei care au decedat). Diametrul mediu al tumorii a fost similar in cele 2 grupuri (6,32 la pacientii cu recidiva versus 6,25 la cei fara recidiva); au fost studiati si alti parameterii - stadializarea TNM, clasificarea Edmonson-Steiner, statusul parenchimului hepatic (cirotic/normal).
Concluzii : Se pare ca FAL este puternic corelat cu evolutia pacientilor cu cancer hepatic si se impune in fatafactorilor prognostici anteriori, subliniind importanta biologiei moleculare a tumorii. De aceea, un studiu sistematic al acestor markeri genetici va oferi o evaluare mai buna a pacientilor cu CHP, imbunatatind deciziile terapeutice.
Cuvintele cheie : FAL (Fractional Alelic Loss); cancerul hepatic primitiv, follow-up.

Autori : Orban Schiopu A.M.1
1 Spitalul Universitar de Urgenta Elias, Bucuresti

Scopul studiului a fost sa observam daca diabetul zaharat (DZ) este un factor agravant pentru hemoragiile digestive superioare la bolnavii cu ciroza hepatica.
Am analizat un lot de 50 de pacienti cu ciroza hepatica VHC, spitalizati pentru hemoragii digestive superioare (HDS): 28 de cazuri cu DZ asociat (lot A) si 22 fara DZ. EDS a decelat sursa sangerarii: varice esofagiene (9 cazuri), gastrite hemoragice prin AINS (25 cazuri) si ulcere duodenale (16 cazuri).
Comparand lotul A cu lotul B, am constatat ca atat hemoragia digestiva superioara, cat si consecintele ei (socul hemoragic, encefalopatia hepatica, ascita si resangerarea) sunt mult mai severe in lotul A. Examenul ecografic al abdomenului a evidentiat dismotilii gastrice si duodenale (staza, distensie, reflux) mai frecvente in lotul A (25 versus 10).
Este posibil ca aceste dismotilii, datorate neuropatiei vegetative conexe diabetului, sa agraveze evolutia HDS, fie prin persistenta AINS in contact cu mucoasa gastrica, fie prin leziuni ale mucoasei gastrice si a peretelui variceal produse de refluxul duodenogastric si gastroesofagian.
Cuvinte cheie : diabet zaharat, hemoragii digestive superioare.

Autori : Teodorescu H.1, Dumitrescu St.1, Tudor A.1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Endoscopia digestiva superioara si colonoscopia sunt instrumente esentiale care demonstreaza locul important pe care il ocupa in algoritmul de diagnostic gastrointestinal.
Vom prezenta cateva cazuri din experienta endoscopica si vom discuta semnificatia indicatiei pentru manevre endoscopice.

Autori : Raducan E.1, Albulescu L.1, Popescu I.D.1, Albulescu R.1, Codorean E.1, Neagoe A.I.1, Stanculescu R.2, Tanase C.1
1 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Domeniul Patologiei si Stiintelor Biomedicale "Victor Babes", Bucuresti
2 Spitalul de Urgenta "Sf. Pantelimon", Bucuresti

Introducere : La nivel mondial, cancerul de col uterin reprezinta o cauza majora de morbiditate si mortalitate la femei, in ciuda eforturilor depuse in vederea realizarii screening-ului acestei patologii. Infectia cu diferite subtipuri specifice de papiloma virus uman (HPV) este importanta in carcinogeneza de col uterin, tulpina HPV-16 fiind puternic implicata in acest proces. Nivelurile serice ale CEA si CA 125 - ca markeri tumorali -, sunt utile in diagnosticarea cancerului de col uterin. Receptorii solubili de citokine joaca roluri cheie in reglarea proceselor biologice mediate de citokine si nivelurile lor ar putea oferi informatii suplimentare despre aceasta patologie.
Scopul acestui studiu a fost de a evalua potentialul agresiv al tumorilor prin determinarea concentratiei serice a unor markeri tumorali clasici si pentru a efectua o evaluare preliminara a receptorilor solubili pentru citokine in cancerul de col uterin, asociat cu infectii HPV.
Material si metode : In acest studiu au fost incluse 57 de seruri provenite de la paciente cu cancer de col uterin (22 de cazuri analizate prin ELFA si 35 prin tehnologia xMAP) si 24 seruri control. Concentratia serica pentru CEA si CA125 a fost masurata cu ajutorul sistemul ELFA. Nivelul receptorilor pentru citokine (sEGFR, sVEGFR2/sKDR/sFlk-1 and sIL-2R/sCD25)a fost analizat utilizand tehnologia xMAP (Luminex® 200™).
Rezultate : Valorile serice obtinute pentru CEA la pacienti variaza intre <0,5 ng/mL si 7,2 ng/mL, cu o medie de 1,19 ng/mL versus 0,8 ng/mL media la control (p = 0,1); iar pentru CA125 intre <4UI/mL si 238 UI/mL cu o medie de 23.58 UI/mL versus 6,2 UI/mL media la controale (p=0,05).
Au fost observate diferente intre nivelurile serice ale EGFR si VEGFR2 in probele provenite de la pacientele cu cancer de col uterin-HPV indus comparativ cu controalele. Cu toate acestea, valorile mediipentru sIL-2Rau fost crescute in serul/probele provenite de la pacientele cu cancer de col uterin, comparativ cu controalele. Modificari ale nivelurilor de EGFR si VEGFR2 au fost statistic semnificative si au aratat un potential bun de predictie ROC - 0,795 pentru EGFR si 0,848 pentru VEGFR2.
Concluzii : Utilizarea tehnologiei multiplex a facut posibila cuantificare simultana a concentratiilor serice pentru mai multe molecule relevante in cancerul de col uterin - HPV indus. Este necesara efectuarea unor analize suplimentare pentru a se stabili daca receptorii solubili de citokine ar putea fi utilizati in cadrul unui panel extins de prognoza in neoplazia cervicala - HPV indusa.
Cuvinte cheie : HPV, receptori solubili de citokine, cancer cervical.
(*) Acest studiu a fost sustinut/finantat din proiectul PNII 61-044

Autori : Popescu I.D.1, Raducan E.1, Albulescu L.1, Codorean E.1, Albulescu R.1, Neagoe A.I.1, Tanase C.1
1 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Domeniul Patologiei si Stiintelor Biomedicale "Victor Babes", Bucuresti

Introducere : Tumorile cerebrale sunt caracterizate printr-o crestere invaziva si potential de neovascularizare. Factorul de crestere a endoteliului vascular (VEGF) si factorul de crestere fibroblastic (bFGF) sunt doi markeri de angiogeneza care stimuleaza proliferarea celulelor endoteliale vasculare si sunt implicate in angiogeneza mai multor tipuri de tumori, inclusiv glioblastoame.
Obiectivul studiului a fost cuantificarea nivelurilor factorilor de angiogeneza (VEGF si bFGF) in cazul tumorilor gliale si pentru a determina rolul lor ca potentiali markeri de diagnostic.
Metode : Nivelurile serice de VEGF si bFGF au fost determinate la 16 pacienti cu tumori gliale si la 10 pacienti sanatosi, folosind ELISA si xMAP array (Luminex).
Analiza imunohistochimica a fost efectuata pentru factorii de angiogeneza pe sectiuni de tumori gliale incluse in parafina.
Rezultate : Nivelul seric pentru VEGF in cazul pacientilor a variat de la 985 - 285 pg / ml, cu valoarea medie 405,75 pg / ml comparativ cu 114,8 pg / ml la persoanele sanatoase (p<0,05).
Valorile medii ale concentratiilor serice au fost bFGF - 43,10 (cu valori 25,2 - 90 pg / ml), comparativ cu 10,7 pg / ml la persoanele sanatoase.
Pentru nivelul VEGF, rezultatele de mai sus au fost sustinute de tehnologie xMAP array. S-a obsevat o corelatie intre nivelul seric de markeri angiogenici si analiza imunohistochimica.
Concluzii : Valorile crescute ale factorilor de crestere - VEGF, bFGF s-au corelat cu gradul tumoralhistologic normal. Rezultatele noastre au aratat ca VEGF si bFGF sunt biomarkeri utili in diagnosticul si monitorizarea tumorilor gliale.
Cuvinte cheie : Markeri de angiogeneza, VEGF, bFGF.
(*) Acest studiu a fost sustinut/finantat din PNII 62-087.

Autori : Zidu M.1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Introducere : Leziunile cavitare pulmonare pun probleme complexe de diagnostic diferential, spectrul etiologic incluzind numeroase entitati: 1. infectioase (bacteriene, parazitare, fungice) 2. non-infectioase (neoplazii, vasculite, colagenoze, leziuni embolice, leziuni post-traumatice, leziuni congenitale).
Descrierea cazului : Se prezinta cazul unui pacient in virsta de 60 de ani, nefumator, cu expunere profesionala semnificativa la pulberi de nisip si pilitura de fier timp de 20 de ani, diabetic, protezat valvular cu proteza metalica in pozitie aortica, urmand tratament anticoagulant cronic, care se prezinta in clinica pentru tuse seaca debutata de 2 luni. Examenul clinic nu evidentiaza nimic patologic la nivelul aparatului respirator. Radiografia pulmonara de fata efectuata deceleaza mai multe opacitati nodulare in cimpul pulmonar drept, una din ele avand nivel hidro-aeric. Examenul computer tomografic toracic cu substanta de contrast evidentiaza leziuni cavitare la nivelul lobului superior drept, unele prezentand septuri in interior, iar una prezentand nivel hidroaeric. De asemenea, se precizeaza ca una din opacitatile decelate initial la examenul radiologic pulmonar, situata in sinusul cardio-frenic drept, prezinta caracterisitici diferite de leziunile situate in lobul superior, sugerind aspect de chist pleuropericardic. Se efectueaza bronhoscopie, care nu pune in evidenta modificari endoluminale bronsice in teritoriul studiat, iar lavajul bronhoalveolar efectuat arata o celularitate cu predominanta eozinofilelor, fara a se gasi celule maligne. Coloratiile Ziehl Neelsen efectuate din lavaj sunt negative pentru bacil tuberculos. Se insamanteaza cultura pentru BK din aspiratul bronsic, cu rezultat negativ. Biopsia transbronsica efectuata la nivelul leziunilor cavitare din lobul superior drept nu evidentiaza elemente de malignitate. Concomitent, pacientul prezinta leucocitoza cu eozinofilie marcata, sindrom inflamator biologic si serologie pozitiva pentru Echinococcus granulosus. In acest context, se renunta la efectuarea biopsiei transtoracice, instituindu-se tratament antiparazitar cu albendazol 400 mg/zi, raspunsul la tratament urmind sa fie reevaluat clinic si radiologic la 30 de zile.
Concluzii : Diagnosticul diferential al formatiunilor cavitare pulmonare este adesea laborios, implicind numeroase proceduri: imagistice (radiologie conventionala, tomografie computerizata cu substanta de contrast), bronhoscopie cu lavaj bronhoalveolar, biopsie transbronsica, biopsie transtoracica, teste serologice si imunologice. Sunt de mentionat in acest caz particular potentialele riscuri pe care le implica unele din manevrele diagnostice (riscul de insamantare a arborelui traheobronsic).
Cuvinte cheie : leziuni cavitare pulmonare; bronhoscopie; lavajbronhoalveolar; biopsie transbronsica; biopsie transtoracica; Echinococcus granulosus.

Autori : Bucsa S.S.1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes", Bucuresti

Infectiile bronhopulmonare sunt complicatii frecvent intalnite la pacienti cu deficit imun congenital sau dobandit.
In ultimul deceniu s-a inregistrat o crestere semnificativa a numarului pacientilor imunodeprimati, fapt datorat extinderii infectiei HIV, utilizarii tot mai frecvente a transplantelor de organ, precum si cresterii sperantei de viata la pacientii neoplazici prin utilizare de chimioterapice.
Sunt prezentate trei cazuri clinice cu imagini radiologice similare, respectiv opacitati pulmonare, care insa au avut etiologii diferite si evolutii diferite, functie de statusul imun al gazdei.
Primul caz este o pneumonie comunitara cu Haemophilus influenzae la un pacient asociind diabet zaharat tip II dezechilibrat si etilism cronic; cel de-al doilea caz este unul de tuberculoza pulmonara secundara infiltrativ nodulara la o pacienta cu hepatita cronica cu virus C, dupa tratament cu interferon si al treilea caz este de aspergiloza bronhopulmonara alergica, la un pacient cu astm si status imun normal.
Trasatura comuna tuturor cazurilor este aspectul radioclinic monomorf ce contrasteaza cu polimorfismul etiologic.
Concluzie : Radiografia pulmonara conventionala ramane una din metodele de baza in diagnosticul afectiunilor pulmonare, dar poate oferi surprize daca nu este dublata de alte metode de investigatie cu acuratete mai ridicata, menite sa orienteze spre diagnosticul de certitudine.
Cuvinte cheie : aspergiloza bronhopulmonara alergica, tuberculoza pulmonara, haemophilus influenzae, status imun.

Autori : Florescu G.1,Popescu C.2, Popescu R.2, Chirita D.3, Margaritescu I.3, Calistru P.1
1 Centrul de Diagnostic si Tratament "Victor Babes", Bucuresti
2 Spitalul Clinic Colentina, Clinica de Dermatologie
3 Spitalul Universitar de Urgenta Militar Central, Clinica de Dermatologie

Granulomul de acvariu este o afectiune cutanata foarte rara produsa de Mycobacterium marinum, caracterizata prin aparitia de leziuni nodulare cu evolutie cronica.Sursa de infectie este reprezentata de apa contaminata din piscine si acvarii.
Este prezentat cazul unei fetite de 11 ani care a dezvoltat un nodul persistent, discret inflamator localizat pe fata palmara a mainii stingi care a ulcerat. La scurt timp au aparut noduli asemanatori cu dispozitie sporotrichoida pe fata palmara si la nivelul bratului.
Diagnosticul pozitiv s-a pus pe baza examenului histopatologic corelat cu contextul epidemiologic.
Evolutia sub tratament Claritromicina a fost favorabila.
Infectia cu Mycobacterium marinum, desi rara la copii, trebuie suspectata atunci cand apar leziuni nodulare cronice care se extind liniar.
Cuvinte cheie : granulom de acvariu, copil, acvariu cu pesti exotici.

Autori : Cristea C.1, Ceausu E.1, Clondireanu I.1, Nedu E.1, Florea M.1, Stoicev T.1, Mereuta S.1, Zolotusca I.1
1 Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale "Victor Babes", Bucuresti

Obiective : Sunt analizate aspecte privind epidemiologia, tabloul clinic, tratamentul si evolutia pacientilor adulti diagnosticati cu gripa AH1N1.
Metode : Lotul studiat cuprinde 116 adulti internati in Spitalul Clinic de Boli Infectioase "Dr. Victor Babes", in perioada 5 august 2009 - 6 februarie 2010, cu diagnosticul de gripa AH1N1. Diagnosticul de gripa s-a stabilit pe criterii clinico-epidemiologice si confirmat prin testul real time RT-PCR efectuat din exsudatele nazo-faringiene recoltate in ziua internarii(Institutul Cantacuzino).
Rezultate : Varsta pacientilor a fost intre 18-83 ani, raportul F/M a fost 68/48. 107 pacienti (92,2 %) au avut forme usoare si medii, 9 (7,8 %) au dezvoltat gripe complicate severe. Criteriile de transfer in UTI au fost insuficienta respiratorie rapid progresiva cu hipoxemie refractara la oxigenoterapia pe sonda nazala (2 cazuri), insuficienta multipla de organ (MOF) (2 cazuri). Evolutia a fost favorabila cu vindecare completa la 112 pacienti (96,5 %), inclusiv la cei care nu au primit oseltamivir.
Concluzii : Formele usoare si medii de gripa au fost 92,2 %, gripele complicate 7,8 %. Formele severe s-au intalnit atat la adulti sanatosi anterior infectiei, cat si la pacienti cu boli cronice respiratorii. Cele mai frecvente complicatii la pacientii severi au fost bronhopneumonia cu insuficienta respiratorie, din care 3% au necesitat ventilatie mecanica.
Cuvinte cheie : gripa, AH1N1, oseltamivir, insuficienta respiratorie.

Autori : Vasile (Preda) G.1,2, Buriu M.1, Cretu A.M.2,3, Rosoiu N.2
1 Centrul Medical MEDSTAR2000, Constanta
2 Universitatea OVIDIUS Constanta - Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole, Catedra de Biologie si Biochimie
3 Spitalul Clinic Judetean de Urgenta, Constanta

Helicobacter pylori este un agent patogen microaerofil care colonizeaza mucoasa gastrica la aproximativ jumatate din populatia globului, dupa cum a fost observat in diverse studii, prin titrarea anticorpilor anti-Helicobacter pylori IgG. Prevalenta infectie variaza de la o regiune la alta. Aceasta bacterie este considerata a fi unul dintre cei mai importanti agenti etiologici ai gastritei cronice active si a afectiunilor ulcerului peptic. Raspunsul imunitar al organismului este reprezentat de aparitia unui proces inflamator local cu eliberare de specii reactive ale oxigenului.
Scopul studiul a fost cuantificarea si analizarea raspunsului imunitar obtinut la nivel sistemic in cazul infectiei cu Helicobacter pylori. Pentru aceasta au fost determinati o serie de markeri specifici si nespecifici de inflamatie, precum capacitatea antioxidanta totala (TAC), statusul oxidant total (TOS), indexul de stres oxidativ (OSI), viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), numarul de leucocite, proteina C reactiva si fibrinogenul, in corelatie cu gradul de infectare determinat prin titrarea anticorpilor anti-Helicobacter pylori IgG. Una dintre concluziile desprinse in urma analizarii si interpretarii datelor a fost ca la nivel sistemic rasunetul infectiei cu Helicobacter pylori este mediu spre minor, in absenta efectuarii testelor de diagnosticare a acesteia, iar diagnosticarea infectiei cu Helicobacter pylori este necesara pentru tratarea cu succes a oricaror manifestari digestive.
Cuvinte cheie : Helicobacter pylori, manifestari digestive, inflamatie, stres oxidativ.

Autori : Preoteasa F.1, Tarta-Arsene E.1
1 Medix Co

Dezvoltata ca metoda de investigatie paraclinica si implementata in spitale la inceputul anilor '80, IRM-ul a evoluat constant ca urmare a riscurilor minime asupra pacientilor si, bineinteles, ca urmare a specificitatii protocoalelor dezvoltate, pentru fiecare tesut in parte.
S-a urmarit in tot acest timp imbunatatirea rezolutiei imaginilor obtinute, reducerea timpului de scanare, cresterea confortului pacientului in timpul scanarii si cresterea impactului imaginilor obtinute, pentru disciplinele clinice, astfel incat evolutia magnetilor s-a facut in principal de la campuri din ce in ce mai puternice ajungand pana la cele de 3 T. Acesta din urma reprezinta limita de camp magnetic la care poate fi expus un pacient fara a avea efecte secundare.
Magnetii de 7T, 11 T sunt folositi exclusiv in cercetare, iar limitarile investigatiilor pe aceste echipamente sunt multiple.
De ce aceasta evaluare ? De cele mai multe ori, in ultimul timp auzim expresia "ma duc la aparatul X ca e mai bun". De obicei, pacientii nu stiu la ce este mai bun, iar medicii sunt indrumati de catre furnizorii de echipamente catre variante de investigatii insuficient prezentate.
In acest material vom incerca o trecere succinta prin multitudinea de aplicatii specifica fiecarui echipament - aparat musculoscheletal pentru campurile mici 0,5 si 0,7 T, regiuni abdomino-pelvine pentru cele de 1,5 T sau investigatii neurologice pentru cele de 3 T - fara a inclina subiectiv catre unul sau celalalt, scotand in evidenta avantajele clinice ale fiecaruia si, nu in ultimul rand, pe cele financiare, avand in vedere costurile extrem de ridicate ale acestor echipamente.
Cuvinte cheie : aplicatii clinice, IRM, studiu comparativ.