Afecţiunile sezonului rece

Interviu cu dr. Larisa Boacă, medic primar ORL, despre afecţiunile sezonului rece : rinita, sinuzita, otita.

Transcriere interviu

Reporter : Care sunt cele mai frecvente afecţiuni ORL ?

Dr. Larisa Boacă : Frecvenţa afecţiunilor ORL depinde de sezonul în care se prezintă pacienţii, de vârsta acestora, precum şi locul unde se prezintă – în ambulatoriu de specialitate sau în spital la camera de gardă. De exemplu, în ambulatoriul de specialitate ORL mai frecvente sunt rinofaringitele, de obicei patologiile acute, rinosinuzitele, otitele acute, amigdalitele acute, dar există şi patologie cronică, de exemplu durerile cronice de cap care ar releva o sinuzită cronică sau scăderile de auz datorate unor otite sau unor corpi străini în conductul auditiv extern; depinde şi de sezon.

Rinitele reprezinta inflamaţii ale nasului. De obicei, sunt asociate cu inflamaţii ale aparatului respirator superior sau inferior, deci nu găsim, de cele mai multe ori, doar rinite izolate, ci asociate – rinofaringite, rinosinuzite, asociate cu traheite, cu bronşite. Reprezintă o patologie mai ales în sezonul rece, toamnă sau primavară, sau la limita dintre sezoane şi, de obicei, copiii sunt foarte frecvent afectaţi.

O persoană suferindă de rinita cronică – deci de ani de zile – este o persoană care are probleme de respiraţie nazală, este un "respirator oral" cum îi spunem noi, are probleme de odihnă, tulburări de somn, mergând până la apnee în somn, cu nişte consecinţe importante asupra calităţii vieţii. Pe acest fond inflamator cronic, de nerespiraţie cronică, din când în când se suprapun acutizări : apar durerile de cap, care cresc în intensitate, apar secreţiile care determină omul să îşi sufle tot timpul nasul. În concluzie, aceste acutizări aduc omul mult mai frecvent la medic, acutizările pe fond cronic aduc omul mult mai frecvent la medicul ORL-ist, decât o persoană care nu are această patologie cronică.

Diagnosticul este clinic, prin examinarea pacientului, a foselor nazale, a tuturor segmentelor ORL, corelat cu examenul fibroscopic, în interiorul nasului şi, eventual, cu un examen imagistic – tomografie sau R.M.N., care pun disgnosticul de certitudine al unei sinuzite, deci ori o confirmă, ori o infirmă. Sinusurile sunt cavităţi care nu se văd printr-un examen endoscopic într-un cabinet de rutină, ele fiind evidenţiate doar printr-un examen imagistic de genul tomografie sau R.M.N. Pentru un tratament corect este nevoie de un diagnostic corect, ori un diagnostic corect al unei rinite presupune excluderea unei sinuzite, lucru relevat printr-o tomografie sau R.M.N.

Odată ce sinuzita cronică este exclusă prin acest examen imagistic, tratamentul rinitei presupune o serie de examene de genul : examenul bacteriologic al secreţiei nazale, un examen alergologic – pentru că o cauză frecventă a rinitelor o constituie şi fondul alergic care este, din pacate, din ce în ce mai des întâlnit în ultima vreme, şi de asemenea, presupune şi consultul de alte specialităţi – de exemplu, un pacient hipertensiv, care ia de mulţi ani tratamente hipertensive, pote dezvolta o rinită indusă medicamentos. Deci degeaba îl tratezi de rinită daca el îşi va lua în continuare tratamentul hipertensiv care este esenţial pentru viaţa lui.

Rinitele nu au risc vital, dar influentează calitatea vieţii, ceea ce este foarte important. Respiraţia nazală este extrem de importantă pentru o funcţionare normală a organismului. Din punctul acesta de vedere sunt periculoase : ele se pot complica cu sinuzite, rinofaringite, dar nu mai mult de atât.

Reporter : Haideţi acum să vorbim despre sinuzită.

Dr. Larisa Boacă : Sinuzitele sunt frecvente la cele trei categorii de vârstă pe care le-aţi enumerat deoarece sinusurile reprezintă prelungiri ale foselor nazale. Ele comunică cu fosele nazale aşa cum şi urechea medie comunică cu fosele nazale şi cu arborele respirator. Deci o inflamaţie prezentă la nivelul nasului nu se opreşte la nivelul nasului, ea continuă şi în interiorul sinusurilor, manifestându-se mai mult sau mai puţin. Sinuzitele au două cauze majore : sunt de cauză nazală, respectiv determinate de o obstrucţie nazală gen deviaţie de sept sau pot fi de cauză dentară : există câţiva dinţi care au contact cu sinusul maxilar. Este nevoie şi de un consult ORL, pentru că pot coexista şi cauzele nazale şi cele dentare, deci este bine sa eliminăm. De obicei, sinuzitele de cauză nazală nu sunt izolate, se asociază cu sinuzite în alte sinusuri decât cel maxilar pe când sinuzitele de cauză dentară sunt strict localizate în sinusul maxilar care are contact cu dintele bolnav.

Rerporter : Spuneţi-mi, simptomatic, o sinuzită pune mari probleme pacientului ?

Dr. Larisa Boacă : O sinuzită acută, de obicei, apare după o răceală banală. Omul descrie că a fost răcit, a avut febră, i-a curs nasul, a strănutat, iar la un momet dat, în loc să urmeze o evoluţie firească, descrescătoare, a unei răceli banale, apar durerile de cap pulsatile, accentuate de aplecarea capului spre înainte, apar durerile violente în jurul orbitei sau la palpare, apare starea generală de rău sau febră, şi în cazul acesta suspicionăm o sinuzită acută. Evident durerile de cap violente pot fi date şi de alte afecţiuni, nu neaparat de o sinuzită. Deci să nu fie "mirajul" primei leziuni.

Pacientul trebuie consultat, nu numai la ORL Ar trebui consultat şi în alte specialităţi dacă se exclude prin consult ORL o patologie sinusală sau rinofaringiană acută.

În cazul rinosinuzitei cronice, durerile de cap pot fi mai atenuate ...

Reporter : ... dar există ...

Dr. Larisa Boacă : ... nu e obligatoriu. Dacă sinusurile drenează, deci dacă persoana îşi suflă nasul sau simte nevoia să îşi “dreagă” vocea, tragând secreţiile din nas în gat şi apoi să scuipe – foarte mulţi pacienţi vin pentru aşa ceva – durerile de cap nu sunt, nu reprezintă simptomul principal, pentru că durerea provine de la acumularea de secreţii în interiorul sinusurilor, secreţii care nu se elimină sau de la blocajul canalului de comunicare dintre sinusuri şi fosele nazale şi atunci se creează o presiune negativă în interiorul cavităţii, care determină acea durere violentă.

Reporter : Oamenii ştiu să îşi sufle nasul corect ?

Dr. Larisa Boacă : Ar trebui să fie o activitate uşoară şi este o activitate care se învaţă din copilarie. Parintele trebuie sa îi spună copilului cum să îşi sufle nasul, eventual să-i arate. Nasul se suflă mai întâi pe o nară, apoi pe cealaltă, fără a exercita o presiune foarte mare deoarece în cazul unei inflamaţii există riscul unei dureri violente înspre ureche deoarece fosele nazale comunică prin Trompa lui Eustachio cu urechea medie. Deci nasul se suflă cu moderaţie, dar ferm şi atunci când trebuie. Prezenţa secreţiilor în nas determină tot felul de inflamaţii retrograde – secreţiile se scurg din nas în gat, întreţin bronşite, traheite, întreţin otite medii.

Reporter : Otitele medii sunt cele mai frecvente ? Cele pe care le cunoaştem noi.

Dr. Larisa Boacă : Aşa cum sinusurile sunt prelungirea foselor nazale, aşa şi urechea medie, prin Trompa lui Eustachio, reprezintă o prelungire a căilor respiratorii superioare. Orice inflamaţie prezentă la acest nivel, se propagă, într-o măsură mai mare sau mai mică, spre urechea medie. În mod normal, în urechea medie, deci în spatele timpanului, presiunea aerului trebuie să fie egală cu cea din afara timpanului pentru ca timpanul să vibreze. În momentul în care presiunea aerului nu mai este aceeaşi, deci aerul nu mai intră suficient prin nas pentru că acesta este înfundat, urechile se înfundă – ceea ce se întamplă când mergem la munte sau când facem scufundări – nu se egalizează presiunile. Această presiune negativă în interiorul urechii medii generează, mai repede sau mai lent, acumularea unei serozităţi – a unui lichid. E, popular, denumită "apă la urechi" : "a facut apă la urechi". Este acea otită seroasă şi senzaţia este că eşti cu capul sub apă doar că apa se află de cealaltă parte de timpan. Pacientul acuză că are capul "ca într-un butoi", că îşi aude vocea în cap şi auzul este diminuat.