Înapoi la pagina : Informaţii medicale

Anestezia generală

Autori : Dr. Daniela Vasile, medic specialist Anestezie Terapie intensivă şi Dr. Alexandru-Marius Ştefănescu, medic specialist Anestezie Terapie intensivă

ANESTEZIA GENERALĂ (numită şi anestezie totală) este unul dintre tipurile de anestezie necesar pentru desfăşurarea actului medical chirurgical. Anestezia generală reprezintă cea mai complexă şi completă formă de anestezie.

Anestezia generală se bazează pe 4 principii ce acţionează simultan :

• hipnoză (somn) – starea de inconştienţă pe care o are pacientul în timpul anesteziei generale;
• anxioliză şi amnezie – starea de nelinişte sau teamă pe care unii pacienţi o au înaintea operaţiei va fi mult diminuată; pacienţii vor avea pierderi de memorie ce privesc doar timpul petrecut în sala de operaţie, fără a avea afectată memoria de fond;
• analgezie (lipsa durerii) – în timpul intervenţiei chirurgicale pacientul nu va percepe stimulul dureros;
• relaxare musculară – înainte de începerea operaţiei se instituie paralizia medicamentoasă a musculaturii, reversibilă în totalitate la sfârşitul operaţiei; paralizia facilitează actul chirurgical în sine, dar şi controlul asupra funcţiei respiratorii prin ventilaţie mecanică.

Anestezia generală se efectuează cu agenţi anestezici intravenoşi şi inhalatori.

Anestezia generală – avantaje şi dezavantaje

Medicul anestezist analizează statutul medical al pacientului, istoricul lui medical şi este responsabil de stabilirea tipului de anestezie optim, ţinând cont şi de preferinţele pacientului.

Avantajele anesteziei generale sunt următoarele :

• oferă confort psihologic pacientului şi amnezia momentului;
• oferă controlul complet al medicului anestezist asupra funcţiilor vitale ale pacientului;
• se pretează atât intervenţiilor cu durată mică de timp cât şi celor cu durată mare sau impredictibilă;
• se administrează rapid şi este total reversibilă;
• poate fi folosită ca alternativă pentru pacienţii cu sensibilitate sau alergie la anestezicele locale.

Dezavantajele anesteziei generale sunt următoarele :

• costuri crescute;
• impune un grad de pregătire preoperatorie a pacientului;
• în primele 24 de ore după anestezia generală pot să apară fenomene de greaţă, vărsătură, somnolenţă, iritaţie a laringelui.

Consultul preanestezic reprezintă o componentă esenţială a bunei desfăşurări a operaţiei. Este momentul în care pacientul şi medicul anestezist iau contact pentru prima dată, sunt obiectivate date despre pacient : vârstă, greutate, index de masă corporală, istoricul medical şi chirurgical, tratamente cronice pe care pacientul le urmează sau le-a urmat. Este esenţială corectitudinea răspunsurilor date de pacient, cu ajutorul acestora medicul anestezist stabileşte tipul de anestezie, combinaţia optimă şi dozele de medicamente folosite precum şi nivelul optim de monitorizare intraoperatorie. Tot în cadrul consultului preanestezic medicul evaluează clinic pacientul şi face o listă de recomandări esenţiale.

Medicul anestezist va reevalua pacientul în dimineaţa operaţiei şi se va asigura că recomandările făcute la consultul preanestezic au fost respectate. Totodată acesta poate opta pentru premedicaţia pacientului înainte ca acesta să fie dus în blocul operator.

Anestezia generală cuprinde mai multe etape, fiecare dintre ele fiind deosebit de importantă :

• Prima etapă : monitorizarea pacientului. Este primul gest pe care medicul anestezist îl face după ce pacientul este aşezat pe masa de operaţie şi constă în conectarea acestuia la aparatura specializată care oferă informaţii, pe toată durata anesteziei, despre : ritmul cardiac, tensiunea arterială, nivelul de oxigenare al organismului, corectitudinea ventilaţiei mecanice, profunzimea hipnozei, eficienţa analgeziei şi a gradului de relaxare musculară. Monitorizarea se continuă şi după intervenţia chirurgicală şi trezirea pacientului, oprirea monitorizării fiind hotărâtă de către personalul medical avizat.
• A doua etapă : inducţia anesteziei. Această etapă reprezintă momentul în care pacientul, aflat pe masa de operaţie, trece de la starea de conştienţă la cea de somn, concomitent cu preluarea de către anestezist a controlului funcţiei respiratorii.
• A treia etapă : controlul căilor respiratorii. Acest control se face cu ajutorul unei măşti laringiene sau a unei sonde de intubaţie orotraheală, în tot acest timp pacientul fiind complet inconştient.
• A patra etapă : menţinerea anesteziei generale. Aceasta este de cele mai multe ori etapa cea mai lungă, şi este egală ca timp cu durata operaţiei propriu-zise. Pe toată această durată pacientul este sub acţiunea hipnozei, a analgeziei şi a relaxării musculare.
• A cincea etapă : reversia anesteziei (trezirea). Această etapă începe atunci când actul chirurgical în sine este la final iar medicul anestezist decide oprirea administrării tuturor anestezicelor (intravenoase sau volatile). Revenirea din anestezia generală este un proces de durată ce se împarte la rândul lui în două etape : prima, şi cea mai importantă, o reprezintă reluarea respiraţiilor spontane şi controlul acestora în mod eficient de către pacient. Acest moment se suprapune cu revenirea relativă a stării de conştienţă a pacientului. Va persista o stare de somnolenţă pentru alte 2 până la 4 ore, acesta fiind efectul rezidual al anesteziei, aceasta fiind etapa finală a procesului de trezire.