Înapoi la pagina : Informaţii medicale

Poliartrita reumatoidă

Autor : dr. Magdalena Zidu, medic primar Medicină internă, medic specialist Reumatologie

POLIARTRITA REUMATOIDĂ este o boală inflamatorie cronică, ce vă poate afecta mai mult decât articulaţiile : la anumite persoane, poliartrita reumatoidă poate afecta ochii, pielea, plămânii sau vasele de sânge.

Poliartrita reumatoidă este cea mai frecventă afecţiune reumatică de tip inflamator, estimându-se că afectează aproximativ 1 % din populaţie, în decursul vieţii. Este o boală autoimună, în care sistemul imunitar “atacă” în mod eronat structuri proprii ale organismului, de exemplu articulaţiile. Spre deosebire de boala artrozică, în care modificările survin prin suprasolicitarea articulaţiei, în cazul artritei reumatoide modificările apar prin inflamaţie primară, pe articulaţii anterior normale, cu dezvoltarea exagerată a membranei sinoviale, ce erodează şi distruge articulaţia.

Cauzele poliartritei reumatoide.

Artrita reumatoidă apare atunci când sistemul imunitar atacă membrana care căptuşeşte cavitatea articulară, numită membrană sinovială, şi determină creşterea în exces a acesteia, cu erodarea capetelor osoase, limitarea mobilităţii, durere, ducând în timp la deformarea articulaţiilor şi pierderea funcţionalităţii acestora. Cauzele nu sunt cunoscute, dar boala poate fi declanşată de anumiţi factori, la indivizi predispuşi genetic.

Factori de risc în cazul poliartritei reumatoide

• sexul feminin : boala este de 9 ori mai frecventă la femei;
• vârsta : între 40 şi 60 de ani, deşi boala poate fi întâlnită la orice vârstă;
• istoricul familial;
• fumatul;
• expunerea la azbest, siliciu;
• obezitatea.

Semnele şi simptomele poliartritei reumatoide :

• articulaţii umflate, calde, dureroase spontan şi la atingere;
• rigiditate articulară (redoare, "înţepenire"), ce apare în special dimineaţa sau după inactivitate;
• semne generale : oboseală, astenie fizică, subfebră sau febră.

Artrita reumatoidă precoce are tendinţa să afecteze întâi articulaţiile mici ale mâinii şi piciorului, iar pe măsură ce boala progresează simptomele se răspândesc la pumn, genunchi, gleznă, coate, şolduri, umeri. Adesea, simptomele apar simetric : afectează aceeaşi articulaţie, de ambele părţi ale corpului. 40 % din pacienţi experimentează pe parcursul evoluţiei bolii şi simptome non-articulare, boala putând afecta practic orice organ : piele, ochi, plămâni, inimă, vase de sânge, rinichi, glande salivare.

Evoluţia naturală a bolii poate cunoaşte mai multe modele :

• continuu, ascendent;
• continuu, cu intensitate descendentă a simptomelor;
• pusee, separate de perioade de relativă acalmie;
• pusee pe un fond inflamator cronic.

Complicaţiile poliartritei reumatoide pot consta în :

• deformări articulare, anchiloze în poziţii vicioase, pierderea sau reducerea capacităţii de muncă şi autoîngrijire;
• osteoporoza : scăderea mineralizării oaselor, cu creşterea fragilităţii acestora şi a riscului de fractură;
• uscăciunea mucoaselor oculare şi bucală, în cadrul sindromului Sjogren secundar;
• infecţii : anumite medicamente care combat poliartrita reumatoidă au ca efect secundar scăderea imunităţii organismului;
• sindromul de canal carpian;
• ateroscleroza accelerată, cu risc crescut de complicaţii cardio-vasculare, datorită stării persistente de inflamaţie;
• afectare pulmonară : pneumonită, fibroză;
• limfom (limfomul este un cancer al sistemului limfatic).

Diagnosticul poliartritei reumatoide

Poliartrita reumatoidă poate fi dificil de diagnosticat în stadiu precoce, deoarece simtomatologia sa poate semăna cu a altor boli reumatologice. Din păcate, nu există teste de laborator specifice 100 % pentru confirmarea diagnosticului. Diagnosticul se suspicionează şi se susţine de către clinicianul experimentat, pe baza întrunirii unui scor, dintr-un set de criterii.

Ca instrumente de diagnostic se folosesc analizele de sânge şi teste imagistice. Analizele de sânge sunt teste de inflamaţie şi detectare de autoanticorpi. Testele imagistice pot fi radiografia scheletală şi ecografia aparatului locomotor şi de părţi moi. Ecografia aparatului locomotor şi de părţi moi evidenţiază foarte bine inflamaţia sinovială şi este un instrument foarte bun de urmărire a activităţii bolii.

Tratamentul poliartritei reumatoide

În prezent, nu există tratament care să vindece poliartrita reumatoidă, dar s-au făcut progrese remarcabile în ultimele două decenii, în schemele terapeutice. Astfel, este posibilă obţinerea remisiunii de durată şi, mai ales, prevenirea sechelelor cum sunt deformările articulare, anchilozele, reducerea mobilităţii şi a capacităţii funcţionale.

Societatea Europeana de Reumatologie a elaborat seturi de ghiduri, atât pentru algoritmi de diagnostic cât şi pentru tratament. S-a demonstrat că tratamentul precoce, cu medicamente eficiente care modifică evoluţia bolii, numite Disease-modifying antirheumatic drugs sau pe scurt DMARDs, ameliorează semnificativ simptomatologia şi limitează sechelele pe termen lung.

În tratament se folosesc : antiinflamatoare non-steroidiene (AINS), corticoizi, medicamente care modifică evoluţia bolii (DMARDs), agenţi biologici care acţionează asupra sistemului imunitar, reducând activitatea sa aberantă (aceştia au eficacitate maximă atunci când se asociază cu medicamente care modifică evoluţia bolii - DMARDs).

De asemenea, planul de tratament al poliartritei reumatoide include recuperare medicală şi metode chirurgicale.
Recuperarea medicală constă în exerciţii pentru menţinerea flexibilităţii articulare.
Metodele chirurgicale pot fi :

• corecţia chirurgicală a deformărilor articulare;
• sinovectomia (îndepărtarea chirurgicală, parţială sau totală, a membranei sinoviale);
• reparare tendoane;
• artrodeza (anchiloza unei articulaţii pentru stabilizarea acesteia);
• protezarea articulară (înlocuirea articulaţiei distruse cu o proteză de plastic sau metal).

---

Poliartrita reumatoidă - versiunea audio (mp3).