Înapoi la pagina : Informaţii medicale

Abuzul şi dependenţa de alcool

Autor : Dr. Elena Călinescu, medic primar Psihiatrie, doctor în ştiinţe medicale

ABUZUL DE ALCOOL generează multiple consecinţe organice şi psihice cu care medicii de orice specialitate se confruntă zilnic şi este cauza a peste 50 % din accidentele rutiere mortale. Alcoolul este cea mai larg răspândită substanţă utilizată în scop adictiv.

Abuzul şi dependenţa fizică de substanţe psihoactive se definesc conform criteriilor moderne după cum urmează :

• Abuzul de o substanţă este un model sau tipar de comportament maladaptativ al utilizării acesteia care conduce la o suferinţă sau disfuncţie semnificativă
• Dependenţa la o substanţă generează suferinţe şi dificultăţi mai grave la care se adaugă semnele dependenţei fizice (toleranţa şi sevrajul)

Criterii de diagnostic a abuzului de o substanţă :

• pierderea controlului asupra consumului
• suferinţe şi / sau disfuncţii cognitive, sociale, ocupaţionale
• absenţa toleranţei şi sevrajului
• prezenţa a cel puţin unuia din următoarele criterii :
  • problemă cu îndeplinirea obligaţiilor curente la şcoală, locul de muncă sau în familie datorită utilizării repetate a unei substanţe psiho-active
  • utilizare recurentă a unei substanţe în situaţii riscante (de exemplu şofatul)
  • continuarea utilizării substanţei în ciuda consecinţelor prejudiciante de ordin social şi interpersonal, provocate sau exacerbate de utilizarea substanţei
  • probleme legale repetate ca o consecinţă a utilizării substanţei

Criteriile de diagnostic pentru dependenţa la o substanţă :

• prezenţa a cel puţin 3 simptome din următoarele, pe o perioadă de cel puţin 12 luni :
  • simptomele toleranţei (nevoia acută de a creşte dozele pentru a atinge efectul subiectiv al intoxicaţiei, scăderea progresivă a acestuia, efect la utilizarea aceleiaşi doze)
  • simptomele sevrajului care sunt diminuate de administrarea unei noi doze din substanţa respectivă
  • pierderea controlului în modul de consum a substanţei obiectivat prin unul din următoarele simptome :
    • substanţa este administrată în cantităţi mai mari sau pentru o perioadă mai lungă decât a intenţionat iniţial pacientul
    • dorinţă continuă şi eforturi repetate de a stopa sau controla administrarea substanţei
  • consecinţe ale consumului (cel puţin una din următoarele) :
    • o considerabilă perioadă de timp pierdută în activităţi legate de obţinerea substanţei, utilizarea ei sau revenirea din starea de disconfort care însoţeşte utilizarea substanţei respective
    • reducerea sau renunţarea la activităţi importante pentru individul respectiv – sociale, ocupaţionale, recreaţionale, din cauza utilizării substanţei
    • substanţa este utilizată în pofida recunoaşterii de către individ a problemelor somatice şi psihice pe care aceasta i le provoacă sau i le exacerbează

Problemele de alcool se structurează într-un spectru de manifestări polimorfe. În funcţie de cantitatea zilnică consumată, pacienţii care depăşesc limita admisă, fără însă a întruni criteriile pentru abuz sau dependenţă, sunt consideraţi a avea un consum hazardat sau consum dăunător. Termenii "consum hazardat" şi "consum dăunător" sunt reuniţi în categoria de consum la risc. Importanţa lor constă în faptul că în categoria de consum la risc se plasează majoritatea consumatorilor problematici de alcool.

Evaluarea consumului de alcool
O unitate de măsură este egală cu douăsprezece grame de alcool pur adică o bere (350 mililitri) sau un pahar de vin (150 mililitri) sau un păhărel de tărie (40 mililitri).

Este considerat consum moderat :

• în cazul bărbaţilor : mai puţin sau cel mult două unităţi pe zi
• în cazul femeilor : mai puţin sau cel mult o unitate pe zi
• persoane peste 65 de ani : mai puţin sau cel mult o unitate pe zi

Este considerat consum de risc :

• în cazul bărbaţilor : mai mult de 14 unităţi pe săptămână sau mai mult de 4 unităţi la o ocazie
• în cazul femeilor : mai mult de 7 unităţi pe săptămână sau mai mult de 3 unităţi la o ocazie