Acupunctura
Autor : Autor : Dr. Ioana Cimpoeşu, medic specialist Medicină generală, competenţă în Acupunctură
Acupunctura, cu o istorie de câteva mii de ani, ocupă un loc important în rândul mijloacelor de influenţare a stării de sănătate a organismului prin metode naturale.
Acupunctura completează medicina modernă, dar nu o substituie, folosindu-se de resursele de vindecare proprii ale organismului, fără să aducă în acest scop nici un element străin. De aceea, domeniul predilect de acţiune al acupuncturii îl constituie tulburările funcţionale, fără substrat lezional organic. Acupunctura poate fi aplicată în scopul redresării unor funcţii dereglate, influenţând reacţiile organismului la boală sau poate fi aplicată simptomatic, adresându-se unui simptom cum ar fi de exemplu durerea.
Conform teoriei Medicinii Tradiţionale Chineze, viaţa şi sănătatea sunt menţinute de o energie numită Qi. Orice dezechilibru sau perturbare a acestei energii Qi duce la boală. Acupunctura are rolul de a debloca şi regla circulaţia acestei energii, restabilind astfel echilibrul energetic. Aşadar, acupunctura se adresează părţii energetice a organismului. Energia umană circulă în organism prin intermediul unor canale numite meridiane, alimentând diversele organe corespunzătoare şi ieşind la suprafaţa pielii unde interacţionează cu exteriorul. La acest nivel energia poate fi influenţată prin stimularea unor puncte (numite acupuncte) cu rezistenţă joasă şi cu vibraţii reduse, prin introducerea unor ace fine speciale de acupunctură. Prezenţa unei circulaţii normale a energiei reprezintă un corp sănătos. Perturbarea fluxului de energie din meridiane duce la apariţia bolii. Emoţii foarte intense, greşeli alimentare, traumatisme, efort fizic excesiv sau sedentarism, uscăciune, vânt, frig, umiditate sunt factori potenţiali patogeni care contribuie la blocarea meridianelor. Tratamentul prin acupunctură presupune identificarea blocajelor din sistemul energetic şi eliminarea acestora, urmate de reluarea curgerii fluide a energiei. Acest lucru permite restabilirea circulaţiei sângelui în corp pentru a hrăni în mod corespunzător ţesuturile şi organele şi pentru a redobândi starea de sănătate. În timpul înţepării, punctul începe să transmită un flux de informaţii bidirectional : energetic, către organul afectat, şi către creier prin circuitul sistemului nervos care "comandă" organului afectat să înceapă procesul de vindecare.
Printre afecţiunile în care acupunctura se dovedeşte utilă enumerăm :
- dureri musculo-osteo-articulare (cum sunt lombalgie, sciatică, torticolis, artroza în diferitele ei forme – gonartroză, coxartroză, artroza umărului, spondiloza, dureri de spate, ceafă, şolduri, braţe)
- modificări structurale mici de coloană vertebrală (în hernia de disc incipientă)
- în sfera digestivă : balonări, arsuri, hiperaciditate, dureri abdominale, constipaţie, diaree
- în sfera sistemului nervos : anxietate, insomnie, sindrom neurovegetativ
- tulburări endocrine : dureri menstruale, menstre neregulate, infertilitate
În bolile cronice, acupunctura ajută prin ameliorarea simptomatologiei, rărirea acutizărilor şi reabilitare funcţională.
În scop profilactic, acupunctura poate face o prevenţie a evoluţiei spre agravare sau o prevenţie a declanşării unor afecţiuni.
Contraindicaţiile acupuncturii :
- în stări de epuizare, de ebrietate, în stări ce se însoţesc de alterări ale conştiinţei
- după terapie cu raze X sau corticoterapie
- în cardiopatia ischemică, în marile insuficienţe organice (renale, hepatice), in convulsii
- în cazul pacienţilor cu tulburări de coagulare şi a celor care iau tratament anticoagulant
Alături de acupunctura clasică, în funcţie de necesităţi, se pot asocia diverse metode.
Terapia prin moxă (numită şi moxibustie)
Reprezintă o formă de tratament specific ce constă în aplicarea şi fumegarea unei moxe la nivelul punctelor de acupunctură, direct pe punct sau indirect, pe mânerul acului. Moxa este cel mai frecvent obţinută din planta numită pelin negru, fiind sub forma unor conuri sau batoane. Moxa realizează stimularea şi reglarea fluxului de energie ce străbate organismul prin efectul termic local şi difuziunea principiilor active ale plantei prin piele. Această metodă este utilă în special în afecţiuni reumatice, articulare, nevralgii, astenii.
Electroacupunctura
Constă în aplicarea unor curenţi electrici de intensitate mică la nivelul punctelor de acupunctură. Aplicarea se poate face prin intermediul acelor inserate în piele sau prin intermediul unor electrozi, nemaifiind necesară înţeparea. Curenţii electrici au efect stimulator asupra celulelor, ţesuturilor şi întreg organismului. Electroacupunctura este utilizată în special în sindroamele dureroase cronice sau în cazurile în care energia (Qi) este dificil de stimulat.
Terapia cu ventuze
În Medicina Tradiţională Chineză, ventuzele sunt o modalitate de aplicare a unui principiu terapeutic, şi anume aducerea bolii din profunzime la suprafaţă, de unde poate fi mai uşor eliminată de organism. Ventuzele pot fi din sticlă, bambus sau material plastic şi toate au la bază mecanismul de sucţiune. În cazul ventuzelor din plastic vidul este produs de o mică pompă acţionată manual. Pielea şi ţesutul subcutanat sunt aspirate în interiorul ventuzei. Drept rezultat, se produce o mişcare a sângelui în zona respectivă, se eliberează toxine, se face stimularea punctelor de acupunctură alese conform afecţiunii, creşterea circulaţiei sângelui şi a limfei, relaxarea muşchilor blocaţi, reducerea inflamaţiei şi mobilizarea agenţilor proprii de vindecare ai organismului în zona respectivă. Ventuzele lasă pe piele urme uşor de recunoscut în locurile unde au fost puse, uşoare echimoze, care însă nu sunt dureroase şi dispar ca orice vânătaie în câteva zile. Cele mai importante afecţiuni pentru aplicarea ventuzelor sunt contracturile musculare, spondilozele cervicale şi lombare, durerile intercostale. De asemenea, pot fi folosite în afecţiuni respiratorii sau probleme digestive.
Tehnica Gua Sha
Gua înseamnă frecare iar Sha este termenul folosit pentru a descrie acumularea sângelui la suprafaţa pielii. Este o tehnică de tratament folosită de multe secole în Asia de Est. Acest tratament constă în aplicarea unor tehnici de presiune-masaj-răzuire în sens unidirecţional, cu ajutorul unui instrument neted (de obicei o piesă de jad), la nivelul pielii anterior lubrifiate, ce provoacă apariţia unor mici pete terapeutice de culoare roşiatică. La câteva minute după apariţie, aceste puncte mici roşii se transformă într-o roşeaţă neuniformă, urmând ca în decurs de două până la patru zile să dispară. Apariţia stagnărilor, atât energetice cât şi fizice (sânge, limfă), în profunzimea ţesuturilor, precum şi acumularea de toxine în cantitate crescută duc la apariţia blocajelor fizice şi energetice manifestate prin durere, inflamaţie, probleme acute sau cronice, metabolism îngreunat. Beneficiile acestei tehnici sunt deblocarea stagnării sângelui, permiţând astfel circulaţia sa normală către muşchi, oase, articulaţii. Se ameliorează durerea şi se îmbunătăţeşte mobilitatea articulaţiilor.
Masajul chinezesc (Tui Na)
Presupune un ansamblu de manevre : atingere, presare, strângere, fricţionare, tapotare etc. Se influenţează astfel muşchii, pielea, încheieturile, ţesuturile moi, dar, prin intermediul legăturilor existente între piele, punctele de acupunctură şi sistemul de meridiane, poate acţiona şi asupra organelor interne, reechilibrând astfel energia şi sângele. Sesiunile de masaj chinezesc efectuate după fiecare şedinţă de acupunctură au darul de a creşte semnificativ gradul de eficienţă al tratamentului.
Acupunctura este o terapie ce are efecte benefice asupra minţii şi corpului, realizând o stare de bine la nivel fizic, mental şi emoţional, îmbunătăţind calitatea vieţii.
De asemenea, acupunctura poate ajuta celelalte specialităţi medicale în procesul de vindecare sau poate fi utilizată singură într-un stadiu incipient al patologiilor.
Acupunctura – versiunea audio (mp3).
s-soft