Înapoi la pagina : Informaţii medicale

Anemia (scăderea hemoglobinei)

Autor : Dr. Anca Aparu, medic specialist Hematologie

ANEMIA este o afecţiune caracterizată printr-o scădere a parametrilor care apreciază cantitatea de eritrocite din circulaţia sanguină : numărul, volumul şi conţinutul în hemoglobină al acestora. Anemia poate fi definită ca fiind scăderea hemoglobinei la valori sub 13 grame pe decilitru la bărbaţi, sub 12 grame pe decilitru la femei şi sub 11 grame pe decilitru la vârstnici.

Anemia nu este o boală propriu-zisă ci o consecinţă a altor afecţiuni care modifică cantitatea, volumul şi conţinutul în hemoglobină a eritrocitelor. În urma aflării cauzei acestor afecţiuni se poate institui un tratament ţintit pentru a corecta nivelul parametrilor indicilor eritrocitari şi ai hemoglobinei.

Cele mai frecvente simptome ale anemiei sunt oboseala, slăbiciunea, ameţeala şi pierderea vederii timp de câteva secunde. Aceste simptome se manifestă de obicei atunci când afecţiunea ajunge într-un stadiu avansat. Din acest motiv de cele mai multe ori anemia uşoară se descoperă întâmplător.

În general anemia are câteva cauze majore.

Prima şi cea mai frecventă cauză a anemiei este pierderea cronică de sânge – hemoragia. Prin această pierdere se elimină din organism o cantitate de fier care nu poate fi înlocuită în totalitate prin alimentaţie. Fierul este necesar formării unor noi molecule de hemoglobină ce ajută la transportarea oxigenului la ţesuturi. Un nivel mic al concentraţiei de hemoglobină conduce la o hipoxie generalizată, ce are efecte asupra întregului organism. Hipoxia este starea patologică care constă în nivelul scăzut de oxigen în sânge. Cele mai afectate categorii sunt femeile apte pentru reproducere şi copii mici între 6 şi 24 de luni.
Organismul poate tolera până la un anumit punct mecanismele cauzatoare de anemie. De exemplu, mecanismele de adaptare pot asigura o oxigenare adecvată în condiţii de repaus, dar nu şi pentru un efort susţinut. Efortul necesită un aport de oxigen ridicat, ceea ce poate conduce la apariţia simptomatologiei anemiei.

O a doua cauză a anemiei o reprezintă hemoliza anormală care duce la anemia hemolitică. Hemoliza fiziologică reprezintă fenomenul prin care sunt eliminate din circulaţie hematiile îmbătrânite, splina fiind principalul organ care face acest lucru. Anemia hemolitică se distinge de hemoliza fiziologică şi este o afecţiune care rezultă din distrugerea prematură a eritrocitelor.
Există două tipuri de anemie hemolitică : intrinsecă şi extrinsecă. Anemia intrinsecă este cauzată de un defect din interiorul celulelor, de exemplu defecte genetice cum sunt siclemia sau talasemia. Anemia extrinsecă are cauze externe cum sunt administrarea unor medicamente, cauze imune cu formarea de anticorpi, infecţii toxice, chimice şi multe altele.

O altă cauză importantă a anemiei o reprezintă deficienţa de vitamina B12 sau acid folic, cunoscută şi sub numele de anemie megaloblastică. Mecanismele deficienţelor pot fi multiple. De exemplu o cauză frecventă este dată de eliminarea unei cantităţi ridicate de vitamina B12 din alimentaţie prin eliminarea consumului de carne la persoanele strict vegetariene. O altă explicaţie pentru anemia megaloblastică poate fi un deficit de absorbţie care poate fi congenital, cum este absenţa factorului intrinsec, sau dobândit prin mecanism autoimun, de exemplu boala Addison-Biermer care este cea mai frecventă cauză de anemie megaloblastică. Debutul anemiei megaloblastice este lent, insidios, adesea cu anemie severă bine tolerată. Se manifestă prin 3 sindroame mai mult sau mai puţin pronunţate, fără a avea o corelaţie între ele :

• sindromul anemic : determină astenie fizică, ameţeli, palpitaţii şi paloare sclero-tegumentară
• sindromul digestiv : se manifestă prin anorexie, greaţă, epigastralgie (durere localizată în epigastru – zona superioară şi mediană a abdomenului) şi limba roşie depapilată
• sindromul neurologic : este pus în evidenţă, în cazul unei anemii aflate într-un grad avansat, prin tulburări senzitive cu parestezii, tulburări motorii, tulburări de memorie şi psihice

În afară de aceste 3 cauze importante ale anemiei, întâlnim şi alte tipuri de anemii mai puţin frecvente, dar care necesită investigaţii mai complexe cum sunt puncţia, aspiratul medular sau biopsia medulară. Având în vedere că celulele roşii sunt formate în măduva osoasă, orice factor care perturbă hematopoieza poate cauza o afectare directă a precursorilor eritrocitari rezultând anemia.

Exemple de factori perturbatori interni :

• infiltrări ale măduvei osoase cu celule nehematopoetice cum sunt celulele canceroase din patologia oncologică (neoplasm mamar, neoplasm de prostată, neoplasm pulmonar etc.)
• infiltrări ale măduvei osoase cu celule hematopoetice (blasti sau precursori ai celulelor albe cu rol în imunitate în leucemia acută, limfocitele în leucemiile limfatice cronice, plasmocitele în mielomul multiplu)

Exemple de factori perturbatori externi :

• consumul exagerat de alcool
• tratamentele citostatice : anumite medicamente au efect toxic asupra măduvei osoase, afectând astfel hematopoieza, dar de cele mai multe ori reversibil cu reluarea normală a funcţiei măduvei osoase la oprirea factorului cauzator
• expunerea la radiaţii : poate determina modificări anormale ale ADN-ului celulelor sanguine de cele mai multe ori ireversibil. În urma acesteia poate fi afectată sever măduva osoasă şi poate creşte semnficativ riscul de apariţie a bolilor onco-hematologice sau a altor tipuri de neoplasme

Toate aceste tipuri de anemie pot fi grupate în mai multe categorii în funcţie de cauze şi tratamente. În totalitate au fost identificate peste 400 de tipuri de anemie, multe dintre ele fiind clasificate drept rare, dar majoritatea diagnosticându-se prin analize uzuale.

Tratamentul anemiei variază în funcţie de tip, iar pentru fiecare subtip de anemie se recomandă un tratament şi un regim alimentar specific.