Anorexia nervoasă
Autor : Dr. Rodica Cristina Dogaru, medic primar Psihiatrie
ANOREXIA NERVOASĂ este o problemă de ordin psihic din categoria tulburărilor de alimentare. Anorexia nervoasă se caracterizează printr-o reducere anormală a greutăţii corpului însoţită de deformarea imaginii personale asupra propriului corp, cu teama predominantă, persistentă, de îngrăşare.
Elementele esenţiale ale anorexiei nervoase sunt :
- restricţia consumului de alimente necesare menţinerii unui minimum de greutate corporală normală;
- frica de a lua în greutate;
- deteriorarea importantă în perceperea conformaţiei sau dimensiunilor corpului.
Pentru a calcula greutatea corporală normală medicul ia în considerare indicele de masă corporală egal cu, sau mai mic de 18,5 şi istoricul conformaţiei şi greutăţii corporale a pacientului.
Un caz tipic de posibil debut al anorexiei nervoase implică un adolescent sau tînăr adult cu greutate normală sau puţin supraponderal. Tânărul începe o dietă însoţită de exerciţii fizice, aceasta ducând la scăderea în greutate. Tânărul este încurajat şi lăudat, de către cei din anturaj : părinţi, prieteni apropiaţi, pentru performanţa sa şi aspectul fizic obţinut. Recompensa primită este mare şi semnificativă şi determină continuarea dietei restrictive şi a exerciţiilor fizice excesive, fără ca acestea să mai fie necesare.
Pierderea în greutate începe de obicei prin reducerea cantităţii de alimente ingerate urmată de metode suplimentare pentru pierderea în greutate cum sunt purgaţia, vărsăturile autoprovocate sau abuzul de laxative şi exerciţiile fizice intense sau excesive.
Stima de sine în anorexia nervoasă este extrem de dependentă de conformaţia şi greutatea corpului individului. Pierderea în greutate este văzută ca o realizare impresionantă pe când creşterea în greutate este percepută ca un eşec inacceptabil al autocontrolului.
Pe lângă frica intensă de a nu lua în greutate perceperea distorsionată a imaginii corporale strâns legată de stima de sine şi scăderea severă în greutate duc la apariţia dispoziţiei depresive, iritabilităţii şi a insomniei. Vorbim de un sindrom complex de factori psihologici, biologici şi sociali. Femeile par a fi mai afectate decât bărbaţii şi adolescenţii mai mult decât persoanele de vîrstă adultă.
Apariţia anorexiei în perioada pubertăţii a dus la emiterea teoriei conform căreia, prin controlul consumului de hrană şi a greutăţii corporale se încearcă să se compenseze lipsa autonomiei şi a dezvoltării sinelui.
Au fost raportate cazuri de anorexie nervoasă la gemeni şi tripleţi ceea ce sugerează predispoziţia genetică crescută, de 50 pâna la 80 % asemănătoare cu predispoziţia pentru tulburare bipolară şi schizofrenie.
Factorii predispozanţi recunoscuţi pentru anorexia nervoasă sunt :
- genul feminin;
- istoricul familial de tulburări de alimentare;
- perfecţionismul;
- dificultăţile în exprimarea emoţiilor negative;
- dificultăţile în rezolvarea conflictelor;
- stima de sine scăzută.
Membrii familiei sunt cei care de obicei cer ajutor medical fiindcă persoanele afectate sunt frecvent lipsite de conştiinţa problemei sau o neagă. Uneori, persoana afectată cere ajutor din cauza unor afecţiuni somatice sau psihologice care apar secundar inaniţiei.
Elementele obsesiv compulsive sunt adesea proeminente. Cei mai mulţi pacienţi sunt preocupaţi de idei în legătură cu alimentaţia, alte elemente asociate fiind gândirea inflexibilă, perfecţionismul, expresia emoţională extrem de restrânsă, labilitatea afectivă, consumul excesiv de alcool sau abuzul de droguri.
Neurobiologii au emis ipoteza conform căreia dereglări la nivelul căilor serotoninergice şi dopaminergice din creier mediază evoluţia anorexiei nervoase şi stau la baza prezenţei crescute a altor tulburări psihologice asociate.
Pe parcursul alimentaţiei restrictive îndelungate, la indivizii vulnerabili din punct de vedere genetic, modificările biochimice secundare scăderii ponderale cresc impactul stării de malnutriţie la nivelul corpului, mai ales asupra creierului.
Este mai util să conceptualizăm anorexia nervoasă ca tulburare în dezvoltare decât ca o boală mintală pură.
Subnutriţia caracteristică anorexiei nervoase produce perturbări în organism, ce pot fi puse în evidenţă de rezultatele unor analize de laborator, cele mai frecvente fiind hipercolesterolemia, anemia, leucopenia, valori scăzute ale tiroxinei (T3) şi triiodotironinei (T4). Alte semne şi simptome ale anorexiei nervoase sunt constipaţia, durerea abdominală, intoleranţa la frig, letargia sau excesul de energie, edemele periferice, bradicardia. Un alt indicator al disfuncţiei fiziologice în anorexia nervoasă este amenoreea, absenţa ciclului menstrual, cauzată de scăderea nivelului de estrogeni.
Debutul anorexiei nervoase poate fi asociat cu un eveniment de viaţă stresant din jurul vîrstei de 14 – 18 ani, majoritatea persoanelor afectate fiind femei.
Anorexia nervoasă, ca şi bulimia nervoasă, pare să fi evoluat în contextul cultural actual unde se pune prea mult accent pe aspectul fizic. Conştientizarea factorilor culturali şi sociali care sunt cauza apariţiei şi menţinerii tulburărilor de alimentare este importantă în reducerea incidenţei acestui sindrom. Conştientizarea trebuie să existe atât la persoanele afectate cât şi la anturajul acestora.
Anorexia nervoasă – versiunea audio (mp3).
s-soft