Bulimia nervoasă
Autor : Dr. Rodica Cristina Dogaru, medic primar Psihiatrie
BULIMIA NERVOASĂ este o altă problemă de ordin psihic din categoria tulburărilor de alimentare. Bulimia nervoasă se caracterizează prin mâncatul compulsiv însoţit de metodele compensatorii inadecvate de a preveni luatul în greutate.
Disconfortul fizic - de exemplu durere abdominală şi greaţă - opreşte episodul de mâncat compulsiv, care deseori este urmat de sentimente de vinovăţie şi depresie.
Pentru unii pacienţi, bulimia nervoasă poate reprezenta o încercare eşuată de anorexie nervoasă (ambele avînd ca scop o siluetă foarte subţire). Însă bulimia nervoasă apare la indivizi mai puţin capabili să menţină o perioadă de semi-înfometare sau de foame severă atât de consecvent ca pacienţii cu anorexie nervoasă de tip restrictiv.
Pentru alţii, mîncatul compulsiv reprezintă o metodă de a depăşi momentele cu trăiri emoţionale intense.
Indiferent de motiv, mîncatul compulsiv provoacă panică atunci când individul simte că mâncatul anormal a scăpat de sub control.
Bulimia nervoasă se diferenţiază de sindromul binge-eating (mâncat necontrolat, compulsiv). Sindromul binge-eating nu se însoţeşte de metodele compensatorii inadecvate de a preveni creşterea în greutate ce însoţesc bulimia nervoasă.
Mâncatul compulsiv pare a fi caracterizat mai degrabă prin anomalie în cantitatea de alimente consumate decât prin dorinţa ardentă pentru un anume aliment cum ar fi dulciurile.
Apare un real disconfort legat de problemele cu mâncatul compulsiv. Persoana îşi ascunde simptomele, mănâncă în secret, de obicei în urma unei tulburări de dispoziţie psihică precum anxietatea, depresia, iritabilitatea şi se opreşte când este dureros de sătulă.
Bulimia nervoasă apare mai frecvent la persoane cu tulburări afective, tulburare bipolară, tulburări de control a impulsurilor sau cu tulburări de personalitate. Antecedentele de abuz sexual constituie un factor de risc important.
Din punct de vedere al datelor de laborator amintim anomaliile hidroelectrolitice, pierderea semnificativă a smalţului dentar în urma vărsăturilor şi ciclul menstrual neregulat.
Factorii sociali care pot duce la bulimia nervoasă
Ca şi pacienţii cu anorexie nervoasă, mulţi pacienţi cu bulimie nervoasă au şi simptome depresive şi au în familie persoane cu tulburare depresivă. În familiile pacienţilor cu bulimie nervoasă membrii sunt în general mult mai puţin apropiaţi şi mult mai conflictuali comparativ cu membrii familiilor pacienţilor cu anorexie nervoasă.
Factori psihologici care se pot asocia cu bulimia nervoasă
Există o frecvenţă crescută a simptomelor depresive cu labilitate emoţională inclusiv tentative de sinucidere, a tulburărilor anxioase, a consumului abuziv de alcool şi de substanţe interzise precum cocaină, heroină, extazii. Dificultăţile acestor pacienţi în a-şi controla impulsurile sunt deseori manifestate prin consum de substanţe interzise şi relaţii sexuale auto-distructive în asociere cu mâncatul compulsiv şi vărsăturile.
Mulţi pacienţi afectaţi de bulimia nervoasă au antecedente de tulburare de separare în perioada copilăriei. Zbuciumul separării de o figură maternă este acum aplicat în ambivalenţa faţă de mâncare.
În general, comparativ cu pacienţii cu anorexie nervoasă, pacienţii cu bulimie nervoasă înţeleg episoadele lor de mâncat necontrolat ca fiind exterioare propriei persoane, ceea ce îi face să apeleze mai rapid la ajutor de specialitate.
Mâncatul compulsiv începe frecvent în timpul sau după o dietă, de regulă la începutul vieţii adulte.
Frecventa asociere a fumatului cu bulimia nervoasă poate fi uneori privită ca un comportament compensator - nicotina pare că reprimă, pe când oprirea fumatului determină creşterea în greutate.
În până la 60% din cazurile de bulimie nervoasă, avem în istoricul medical anorexie nervoasă.
În contrast cu persoanele cu sindrom de mâncat compulsiv necomplicat care tind să fie obezi, cei cu bulimie nervoasă au de obicei greutate normală. În evoluţia tulburărilor de alimentare diagnosticul se poate schimba de la anorexie nervoasă la bulimie nervoasă şi mâncat compulsiv. Este posibil, însă rar se întâmplă ca persoanele cu diagnosticul iniţial de bulimie nervoasă să evolueze spre anorexie nervoasă.
Pacienţii care nu urmează tratament tind să rămână staţionari în evoluţie sau cu foarte uşoare ameliorări. Consumul de substanţe interzise contribuie la un prognostic mai prost.
Putem preveni bulimia nervoasă ?
Bulimia nervoasă, ca şi anorexia nervoasă, pare să fi evoluat în contextul cultural actual unde se pune prea mult accent pe aspectul fizic. Conştientizarea factorilor culturali şi sociali care sunt cauza apariţiei şi menţinerii tulburărilor de alimentare este importantă în reducerea incidenţei acestui sindrom. Conştientizarea trebuie să existe atât la persoanele afectate cât şi la anturajul acestora.
Bulimia nervoasă - versiunea audio (mp3).
s-soft