Pitiriazisul rozat Gibert
Autor Dr. Ioana Silvia Simian, medic primar Dermatologie şi Venerologie
PITIRIAZISUL ROZAT GIBERT este o afecţiune caracterizată de o erupţie cutanată benignă cu localizare frecvent la nivelul toracelui. Durata de evoluţie este de circa 6 - 8 săptămâni.
Cauza pitiriazisului rozat Gibert nu este pe deplin lămurită. Pitiriazisul rozat Gibert este considerat a fi o erupţie pe piele de origine virală datorită caracterului sezonier, evoluţiei în mici epidemii, manifestărilor de la debutul afecţiunii, riscului mic de recurenţă. Tulpinile de virus cel mai adesea asociate afecţiunii ar fi reprezentate de herpes virus 6, 7, 8, dar şi Parvovirus sau Ebstein Barr. O alta ipoteză susţine originea postmedicamentoasă a bolii, asocierea făcându-se cu medicamente precum : acid acetilsalicilic, captopril, isotretinoin, ketotifen, metronidazol, terbinafină etc.
Pitiriazisul rozat Gibert este o afecţiune destul de frecventă, care se manifestă mai ales iarna şi primăvara în zonele cu climă temperată. Este întâlnit la toate grupele de vârstă, cu precădere în intervalul de vârstă 10 – 35 de ani.
Pitiriazisul rozat Gibert debutează frecvent printr-o singură leziune numită placă mamă sau placă heraldică, eritematoas[, ovalară, de câţiva centimetri, cu scuame dispuse asemenea unui guler în periferie. Această leziune este urmată de apariţia altor leziuni, de dimensiuni mai mici în următoarele săptămâni. Celelalte leziuni se dispun, în cele mai multe cazuri, cu axul lung paralel cu linia coastelor, mai ales la nivelul toracelui antero-posterior. Se vorbeşte de dispunerea leziunilor "în pom de Crăciun". La circa jumătate din persoane este prezentă o senzaţie de mâncărime. Uneori, asemenea altor infecţii virale, erupţia este precedată de alte simptome pseudogripale : cefalee, febră, dureri musculare. Mai puţin de 10 % din pacienţi pot avea afectare la nivelul mucoasei bucale sub forma unor ulceraţii, puncte hemoragice, vezicule.
Multe cazuri de pitiriazis rozat Gibert pot avea manifestări atipice. Poate lipsi placa mamă sau aceasta poate fi unica leziune. Localizarea leziunilor poate fi exclusiv în zona pliurilor (axilar, inghinal, gât) sau pe faţă, palme sau plante (mai ales la copii, gravide, populaţia afro-americană). În unele situaţii se pot asocia vezicule, aspect petesial. Leziunile pot fi agravate de soare sau cu o intensă senzaţie de mâncărime.
Diagnosticul pentru pitiriazis rozat Gibert se pune în cea mai mare parte a cazurilor prin evaluarea directă a pacientului. Prezenţa plăcii mamă, aspectul tipic al leziunilor ajută la conturarea diagnosticului. Rar sunt necesare biopsii, examene bacteriologice, micologice pentru a exclude alte boli. Singura afecţiune care trebuie exclusă este sifilisul, marele "imitator" de boli în dermatologie. Nu trebuie să vă sperie că veţi primi de la medic recomandarea de efectuare a serologiei pentru sifilis.
Pitiriazisul rozat Gibert are o evoluţie autolimitată, rar fiind necesară intervenţia. Cremele emoliente pot fi de ajutor. Dacă leziunile sunt foarte pruriginoase se pot aplica corticosteroizi locali. Ultravioletele (soarele) pot fi de ajutor cu rezerva că pielea afectată poate rămâne hipo sau hiperpigmentată. În unele cazuri s-a încercat medicaţie antibiotică sau antivirală sistemic fără rezultate remarcabile. Nu va fi necesară izolarea de colectivitate în cazul pitiriazisului rozat.
În general, leziunile cauzate de pitiriazis rozat Gibert se remit după maxim 3 luni; există şi cazuri cu evoluţie de până la 5 - 6 luni care trebuie urmărite îndeaproape. Recurenţele sunt extrem de rare : sub 2 %. Boala nu lasă cicatrici, singurul risc este cel al depigmentărilor sau hiperpigmentărilor postlezionale, mai ales la populaţia cu piele închisă la culoare. Suprainfecţia bacteriană a leziunilor este rară. La gravidele până în 15 săptămâni de sarcină, care contactează boala, există un risc (care este încă nedemonstrat prin studii extinse, un risc puţin evaluat) de naştere prematură, avort, hipotonie neonatală. În general, medicii nu recomandă întreruperea sarcinii.
Pitiriazisul rozat se numeşte GIBERT după numele dermatologului francez Camille-Melchior GIBERT (a trăit între anii 1797 şi 1866) care a făcut prima descriere exactă a acestei afecţiuni dermatologice.