Înapoi la pagina : Informaţii medicale

Sughiţul

Autor : Dr. Simona Bucşa Dobre, medic primar Pneumologie, doctor în ştiinţe medicale

SUGHIŢUL constă într-o inspiraţie bruscă oprită ulterior subit, ce se repetă cu frecvenţă variată, putând avea intensităţi diferite.

Mecanismul de producere a sughiţului este reprezentat de contracţia spastică şi repetitivă a diafragmului, muşchiul care marchează graniţa dintre cavitatea toracică şi cavitatea abdominală. Diafragmul are un rol important în procesul de respiraţie, provocând inspiraţia spontană. Spasmul muscular care stă la baza sughiţului determină pătrunderea rapidă a aerului în plămâni, aceasta fiind ulterior oprită brusc prin închiderea epiglotei cu vibraţia corzilor vocale sub acţiunea curentului de aer prin orificiul glotic întredeschis, rezultând astfel sunetul specific.
Excitaţia declanşatoare a spasmului diafragmei se face prin stimuli nervoşi de la nivel periferic (diafragmă, stomac, pleură, abdomen), conduşi prin nervul frenic sau vag, pe cale umorală (uree în insuficienţa renală) sau prin stimuli care acţionează direct asupra centrilor nervoşi (procese patologice cerebrale).

Ca intensitate, sughiţul este uneori de-abia perceptibil, alteori poate fi însoţit de tulburări respiratorii, tulburări de înghiţit, regurgitaţii, cianoză, insomnii, nelinişte.

Cauze ce pot declanşa sughiţul

Este important ca pacientul să facă diferenţa între sughiţul benign şi sughiţul cronic.

Episoadele scurte de sughiţ apar foarte frecvent, durează de obicei câteva minute, nu reprezintă un motiv de îngrijorare şi se rezolvă de la sine, fără a impune administrarea unui tratament de specialitate.

Sughiţul obişnuit poate să apară în diverse situaţii :

• distensia gastrică determinată de ingestia unor cantităţi crescute de mâncare sau alcool
• aerofagia (ingestia de aer)
• ingestia de alimente picante, băuturi carbogazoase
• modificarea bruscă a temperaturii ambientale
• modificarea temperaturii din stomac (prin consumul unor produse excesiv de calde sau reci)
• excesul de alcool sau tutun
• accesul de tuse sau de plâns
• stresul extrem, stările anxioase pot declanşa şi ele un episod de sughiţ

Există însă şi situaţii cu episoade prelungite de sughiţ ce depăşesc 48 de ore, în acest caz fiind vorba de un sughiţ persistent, sau sughiţ cu durata de peste o lună, fără răspuns la tratament numit sughiţ refractar. Aceste forme sunt rar întâlnite şi pot indica prezenţa unor afecţiuni medicale cronice sau chiar grave, care trebuie atent investigate.

Sughiţul cronic, persistent este un simptom foarte complicat ce poate pune în dificultate medicul, fiind cauzat de o varietate de factori :

• afecţiuni ce determină iritaţii diafragmatice : infarct de miocard, miocardită, pericardită, tamponadă cardiacă, hernie hiatală, abcese şi colecţii abdominale subdiafragmatice
• afecţiuni ce determină lezarea sau iritarea ramurilor nervilor frenici sau vagi, care inervează muşchiul diafragm :
  • ramura auriculară : iritarea timpanului prin procese locale
  • ramura faringiană şi laringiană : faringite, laringite, tumori laringiene, guşa tiroidiană
  • ramura toracică : tumora de lob superior pulmonar, astmul, bronşita, pneumonia de lob inferior cu pleurezie sau empiem pleural, abces pulmonar, esofagita, anevrism de aortă toracică
  • ramuri abdominale : tumori şi infecţii ale organelor abdominale, apendicita, colecistita, pancreatita, gastrita, ulcer duodenal, reflux gastro-esofagian
• iritaţii iatrogene ce pot să apară în timpul intervenţiilor de diagnostic : laparotomie, toracotomie, bronhoscopie, cateterism cardiac, diverse proceduri anestezice
• afecţiuni ale ale sistemului nervos central : malformaţii congenitale (hidrocefalie), tumori cerebrale, accident vascular cerebral, scleroza multiplă, infecţii (meningita, encefalita) şi traumatisme cerebrale
• afecţiuni cu răsunet metabolic şi toxic : diabet zaharat dezechilibrat, uremie în insuficienţa renală, insuficienţa hepatică gravă cu fenomene toxice, guta, dezechilibre electrolitice precum scăderea ionilor serici de calciu, sodiu şi potasiu, alcoolism acut
• unele medicamente : anestezice, tranchilizante, barbiturice, steroizi

Sughiţul cronic poate fi însoţit de scădere în greutate, tulburări de somn, dificultăţi în respiraţie, durere abdominală, vărsături, febră sau tuse cu sânge. Pacientul trebuie să se adreseze de urgenţă medicului pentru a fi investigat şi tratat corespunzător.

Uneori nu se poate depista o cauză a sughiţului. Atunci putem vorbi de sughiţ nevrotic (numit şi sughiţ psihogen), în cadrul unor afecţiuni psihogenice pe fond de stres continuu, stări anxioase, şoc, afecţiuni psihiatrice (tulburări de personalitate, isterie).

Ce analize poate solicita medicul pentru a stabili cauza sughiţului ?

Din cauza faptului că etiologia sughiţului cronic este atât de variată, anamneza trebuie să fie foarte amănunţită. Medicul trebuie să investigheze cu foarte mare atenţie şi să diferenţieze sughiţul cauzat de situaţii benigne, incidentale, legate de alimentaţie (cantitatea, tipul alimentelor sau lichidelor) faţă de situaţia în care sughiţul este doar un simptom iniţial în cadrul bolilor acute chirurgicale, neurologice, infecţioase sau tumorale. Pentru stabilirea cu exactitate a cauzei sughiţului persistent, medicul ar putea recomanda :

• teste de sânge pentru a identifica semne de infecţie, diabet zaharat, boli renale sau hepatice, dezechilibre electrolitice sau enzimatice
• examene de spută, urină, lichid cefalorahidian
• radiografii, computer tomografii sau rezonanţă magnetică
• ecocardiogramă pentru a verifica activitatea inimii
• endoscopie digestivă superioară, colonoscopie
• bronhoscopie

Cum se tratează sughiţul

Majoritatea episoadelor ocazionale de sughiţ provocate de o cauză banală cedează spontan şi nu necesită intervenţie. Pentru momentele neplăcute, incomode şi jenante se pot încerca metode empirice ce se adresează în special nervilor frenici şi vagi, apoi sistemului nervos în încercarea de a scurtcircuita reflexul de sughiţ :

• aspiraţie brutală de aer, oprirea prelungită a respiraţiei după o inspiraţie forţată, cu blocarea diafragmului, eventual cu urechile şi nările astupate
• respiraţii profunde, repetate în serie
• puţin oţet sau zahăr pe limbă
• gargară cu apă de la gheaţă sau cu băutură fierbinte
• ingerarea unei mari cantităţi de apă cu înghiţituri forţate, repetate, cu trunchiul aplecat înainte
• masaj în regiunea cervicală - vertebrele C 3, C 4, C 5, posterior sau aplicare de gheaţă pe ceafă în această zonă
• compresia unui glob ocular sau a unui sinus carotidian
• excitaţie nasală sau faringiană cu o pană sau hârtie pentru a provoca strănut
• manevre de provocare a vomei
• compresie abdominală direct sau prin flexia genunchilor pe abdomen, aplicări de comprese reci sau calde pe abdomen.

Dacă însă sughiţul persistă sau tinde să se cronicizeze, denotând astfel o cauză permanentă mai mult sau mai puţin gravă, atunci identificarea şi anihilarea acesteia devin imperios necesare. În aceste cazuri, pentru uşurarea episodică a suferinţei bolnavului, se pot aplica şi alte metode de tratament precum :

• stimularea faringelui printr-o sondă introdusă nazal sau bucal, mişcată de mai multe ori în sus şi jos, ajungând până la vomă sau masarea sinusului carotidian
• medicamentele, de exemplu oral-tinctura de valeriană eterată, eter pe zahăr, tranchilizante, anticonvulsivante
• metodele eroice : anestezie generală între 30 şi 60 de minute, injecţie intravenoasă cu metoclopramid, simpla puncţie lombară, acupunctura, hipnoza, iar în caz de rezistenţă mare, ca ultime mijloace, pot fi aplicate blocarea nervului frenic prin infiltraţie cu novocaină sau frenectomie