Anemia (scaderea hemoglobinei)

Anemia este o afectiune caracterizata printr-o scadere a parametrilor care apreciaza cantitatea de eritrocite din circulatia sanguina - numarul, volumul si continutul in hemoglobina al acestora. Anemia poate fi definita ca fiind scaderea hemoglobinei la valori sub 13g/dl la barbati, sub 12 g/dl la femei si sub 11 g/dl la varstnici.

Anemia nu este o boala propriu-zisa ci o consecinta a altor afectiuni care modifica cantitatea, volumul si continutul in hemoglobina a eritrocitelor. In urma aflarii cauzei acestor afectiuni se poate institui un tratament tintit pentru a corecta nivelul parametrilor indicilor eritrocitari si ai hemoglobinei.

Cele mai frecvente simptome ale anemiei sunt oboseala, slabiciunea, ameteala si pierderea vederii timp de cateva secunde. Aceste simptome se manifesta de obicei atunci cand afectiunea ajunge intr-un stadiu avansat. Din acest motiv de cele mai multe ori anemia usoara se descopera intamplator.

In general anemia are cateva cauze majore. Prima si cea mai frecventa cauza a anemiei este pierderea cronica de sange - hemoragia. Prin aceasta pierdere se elimina din organism o cantitate de fier care nu poate fi inlocuita in totalitate prin alimentatie. Fierul este necesar formarii unor noi molecule de hemoglobina ce ajuta la transportarea oxigenului la tesuturi. Un nivel mic al concentratiei de hemoglobina conduce la o hipoxie (nivel scazut de oxigen in sange) generalizata, ce are efecte asupra intregului organism. Cele mai afectate categorii sunt femeile apte pentru reproducere si copii mici intre 6 si 24 de luni.
Organismul poate tolera pana la un anumit punct mecanismele cauzatoare de anemie. De exemplu, mecanismele de adaptare pot asigura o oxigenare adecvata in conditii de repaus, dar nu si pentru un efort sustinut. Efortul necesita un aport de oxigen ridicat, ceea ce poate conduce la aparitia simptomatologiei anemiei.

O a doua cauza a anemiei o reprezinta hemoliza anormala care duce la anemia hemolitica. Hemoliza fiziologica reprezinta fenomenul prin care sunt eliminate din circulatie hematiile imbatranite, splina fiind principalul organ care face acest lucru. Anemia hemolitica se distinge de hemoliza fiziologica si este o afectiune care rezulta din distrugerea prematura a eritrocitelor. Exista doua tipuri de anemie hemolitica : intrinseca si extrinseca. Anemia intrinseca este cauzata de un defect din interiorul celulelor, de exemplu defecte genetice cum sunt siclemia sau talasemia, pe cand anemia extrinseca are cauze externe cum sunt administrarea unor medicamente, cauze imune cu formarea de anticorpi, infectii toxice, chimice si multe altele.

O alta cauza importanta a anemiei o reprezinta deficienta de vitamina B12 sau acid folic, cunoscuta si sub numele de anemie megaloblastica. Mecanismele deficientelor pot fi multiple. De exemplu o cauza frecventa este data de eliminarea unei cantitati ridicate de vitamina B12 din alimentatie prin eliminarea consumului de carne la persoanele strict vegetariene. O alta explicatie pentru anemia megaloblastica poate fi un deficit de absorbtie care poate fi congenital, cum este absenta factorului intrinsec, sau dobandit prin mecanism autoimun, de exemplu boala Addison-Biermer care este cea mai frecventa cauza de anemie megaloblastica. Debutul anemiei megaloblastice este lent, insidios, adesea cu anemie severa bine tolerata. Se manifesta prin 3 sindroame mai mult sau mai putin pronuntate, fara a avea o corelatie intre ele :

• sindromul anemic - determina astenie fizica, ameteli, palpitatii si paloare sclero-tegumentara
• sindromul digestiv - se manifesta prin anorexie, greata, epigastralgie (durere localizata in epigastru - zona superioara si mediana a abdomenului) si limba rosie depapilata
• sindromul neurologic - este pus in evidenta, in cazul unei anemii aflate intr-un grad avansat, prin tulburari senzitive cu parestezii, tulburari motorii, tulburari de memorie si psihice

In afara de aceste trei cauze importante ale anemiei, intalnim si alte tipuri de anemii mai putin frecvente, dar care necesita investigatii mai complexe cum sunt punctia, aspiratul medular sau biopsia medulara. Avand in vedere ca celulele rosii sunt formate in maduva osoasa, orice factor care perturba hematopoieza poate cauza o afectare directa a precursorilor eritrocitari rezultand anemia.

Exemple de factori perturbatori interni :

• infiltrari ale maduvei osoase cu celule nehematopoetice cum sunt celulele canceroase din patologia oncologica (neoplasm mamar, neoplasm de prostata, neoplasm pulmonar etc.)
• infiltrari ale maduvei osoase cu celule hematopoetice (blasti sau precursori ai celulelor albe cu rol in imunitate in leucemia acuta, limfocitele in leucemiile limfatice cronice, plasmocitele in mielomul multiplu)

Exemple de factori perturbatori externi :

• consumul exagerat de alcool
• tratamentele citostatice - anumite medicamente au efect toxic asupra maduvei osoase, afectand astfel hematopoieza, dar de cele mai multe ori reversibil cu reluarea normala a functiei maduvei osoase la oprirea factorului cauzator.
• expunerea la radiatii - poate determina modificari anormale ale ADN-ului celulelor sanguine de cele mai multe ori ireversibil. In urma acesteia poate fi afectata sever maduva osoasa si poate creste semnficativ riscul de aparitie a bolilor onco-hematologice sau a altor tipuri de neoplasme

Toate aceste tipuri de anemie pot fi grupate in mai multe categorii in functie de cauze si tratamente. In totalitate au fost identificate peste 400 de tipuri de anemie, multe dintre ele fiind clasificate drept rare, dar majoritatea diagnosticandu-se prin analize uzuale.

Tratamentul anemiei variaza in functie de tip, iar pentru fiecare subtip de anemie se recomanda un tratament si un regim alimentar specific.