Antigenul specific prostatic (PSA)
Cancerul de prostata este a doua cea mai frecventa afectiune maligna in randul barbatilor din intreaga lume (dupa cancerul pulmonar), reprezentand 14 % din cancerele nou aparute in 2020 la sexul masculin si a 5-a cauza de deces dintre afectiunile maligne la barbati (6,7 %); (sursa : Globocan 2020).
Scopul depistarii precoce a cancerului de prostata este identificarea cancerului intr-un moment in care tratamentul este cel mai probabil eficient. Riscul de deces din cauza cancerului de prostata este semnificativ in cazul tumorilor de grad moderat sau crescut. Acest lucru este valabil mai ales la barbatii mai tineri. Supravietuirea pe termen lung este compromisa atunci cand cancerul s-a raspandit dincolo de limitele prostatei, in ganglionii limfatici regionali sau la distanta.
Inainte de epoca PSA, o anomalie a prostatei era evident palpabila inainte de efectuarea unei biopsii, iar aproape 70 % dintre barbatii diagnosticati cu cancer de prostata aveau deja o boala extraprostatica sau metastazata. De la aparitia evaluarii PSA, mai putin de 3 % dintre barbati au metastaze la momentul diagnosticarii, iar 75 % dintre barbati au cancer nepalpabil.
Inceperea testarii PSA si frecventa acesteia sunt stabilite pe baza varstei, a simptomelor, a istoricului familial, a longevitatii preconizate, a starii medicale generale, a rezultatelor examinarilor fizice si a valorii PSA.
Antigenul specific prostatic (PSA) este prezent in citoplasma celulelor epiteliale ductale prostatice, in secretiile laminei ductale (lichid seminal, prostatic), urina, ser. Antigenul specific prostatic este responsabil in special de dizolvarea gelului format la ejaculare, prin proteoliza proteinelor majore din sperma : semenogelina I si II si fibronectina. Proteoliza mediata de PSA induce lichefierea ejaculatului si eliberarea progresiva a spermatozoizilor mobili.
Antigenul specific prostatic (PSA) circula in sange sub diferite forme moleculare datorita complexelor pe care le formeaza cu inhibitori de proteaze :
- PSA complexat cu α1-antichimotripsina (PSA-ACT) este principala forma imunoreactiva din ser (60 - 90 %)
- PSA complexat cu α2 macroglobulina - aceasta forma nu este detectabila (< 0,1 %)
- Free PSA este o forma enzimatic inactiva - nu se asociaza cu inhibitori (10 - 40 %)
Niveluri crescute de antigen specific prostatic au fost gasite la pacienti cu cancer prostatic, hipertrofie benigna de prostata, prostatita bacteriana, inflamatii ale altor tesuturi genito-urinare adiacente.
Free PSA este forma necomplexata de PSA. Aceasta forma reprezinta o fractiune mai mica la pacientii cu cancer prostatic netratat decat la cei cu hipertrofie benigna de prostata. Pe masura ce procentul de fPSA scade, probabilitatea ca un cancer sa fie prezent creste. In schimb, un procent mai mare de fPSA indica o probabilitate mai mica de cancer.
Raportul dintre PSA liber si PSA total poate face diferentierea intre cancerul prostatic si hipertrofia benigna : acest raport aduce informatii aditionale ce ajuta la reducerea numarului de biopsii inutile, in special pentru PSA cu valori intre 4 - 10 ng/ml (specificitate crescuta); de asemenea, poate creste numarul de cancere depistate chiar daca valorile PSA sunt normale si se situeaza intre 2 - 4 ng/ml (sensibilitate crescuta). Acest raport scade continuu in decadele ce preced diagnosticul cancerului prostatic, contribuind la detectia timpurie a acestuia.
In vederea determinarii antigenului specific prostatic, probele trebuie recoltate inainte de biopsie, prostatectomie, masaj prostatic, ecografie, tuseu rectal, stiut fiind faptul ca acestea pot determina cresteri, uneori importante si persistente, ale antigenului specific prostatic; de asemenea, trebuie avut in vedere ca dupa ejaculare nivelurile de PSA revin la nivelurile initiale in 48 de ore.