Anxietatea si imaginea de sine
La baza oricarei stari de anxietate generalizata sta sentimentul incapacitatii de autocontrol.
Anxietatea este o mobilizare exagerata a energiei psihice si face parte din reactiile emotionale fundamentale ale omului, la fel ca si depresia, respectiv suferinta.
Deci, anxietatea are ca fundament sentimentul de teama; teama este o reactie naturala fata de un pericol real, insa anxietatea este teama fata de un pericol imaginar. Anxietatea este definita de specialisti ca o teama difuza, fara un obiect bine precizat.
Daca teama te invata sa fii prudent, anxietatea te invata sa fii evitant. De aici reiese o idee esentiala referitoare la natura comportamentelor anxioase si anume, aceea ca ele sunt invatate, deci nu innascute. Datorita acestui fapt, comportamentele anxioase raspund foarte bine terapiilor cognitiv-comportametale de scurta durata.
In momentul in care un individ se afla in fata unei situatii periculoase, prima data simte frica, apoi are disponibilitate pentru trei tipuri de comportamente : fuga, lupta sau "impietrire" (iepurele cu farurile in ochi). In momentul in care se declanseaza reactia de teama, se secreta un mediator chimic numit adrenalina ("hormon de stres") care alerteaza intreg organismul fata de situatia periculoasa. Astfel, individul devine mai vigilent decat in stare obisnuita, bataile inimii se accelereaza si pompeaza sange cu o viteza si presiune mai mare, respiratia devina mai alerta, muschii se incordeaza.
Deci, intr-o situatie de pericol real putem vorbi de o "anxietate normala".
Insa, asa cum imi povestea o pacienta de 28 de ani, poti sa fii "anormal de anxios" (citat din discursul pacientei) : "seara cand stau pe canapea, la televizor cu prietenul si nu ma gandesc la nimic rau, din senin inima incepe sa bata cu putere, o simt in gat, respiratia devine accelerata si am senzatia ca ma sufoc, brusc ma ia un val de caldura, imi amortesc mainile, ametesc si nu ma gandesc decat ca am ceva grav si as putea muri".
Ce se intampla de fapt in corpul unei persoane in timpul unei crize de anxietate ? Inima bate mai tare crescand cantitatea de sange si, astfel si presiunea lui, creste si debitul circulator la nivelul palmanilor concomitent cu accelerarea respiratiei si cu senzatia de caldura si transpiratii; astfel, creste cantitatea de oxigen in sange creandu-se un dezechilibru intre O2 si CO2, apar mecanisme fiziologice ca vasoconstrictia periferica (maini reci, albitul la fata) care limiteaza cantitatea de sange si respectiv O2 la extremitati; creste debitul cerebral conducand la un o usora crestere a presiunii intracraniene (senzatia de "cap tulbure"). Toate acestea accentueaza senzatia de pericol, creandu-se un cerc vicios din care persoana are senzatia ca nu poate sa iasa si va muri.
Se poate observa ca reactiile neurovegetative ale organismului si modificarile produse in corp in timpul unei crize de anxietate sunt aceleasi ca in cazul unui pericol real insa, inadecvate momentului si, daca devin si persistente si crescute ca intensitate (atacuri de panica), se traduc in simptome ale anxietatii si pot afecta functionarea optima a individului in plan personal, profesional sau social.
Motivele unei stari de anxietate poti fi multiple datorita complexitatii indivizilor : poate fi anxietate legata de starea de boala, anxietate legata de frica de moarte etc., insa cele mai raspandite sunt legate de teama de a nu face fata dificultatilor vietii, teama ce deriva din caracteristicile societatii actuale in care predomina starea de nesiguranta si incertitudine cu privire la viitor. De fapt, aceasta teama de a nu face fata dificultatilor vietii, desi generata de contextul social, ascunde o neincredere in propriile forte, o proasta imagine de sine.
Astfel, o psihoterapie scurta a starilor de anxietate, pe langa interventiile initiale de prim ajutor - 1. Exercitii de control al respiratiei si 2. Relaxarea musculara progresiva - se axeaza pe interventia asupra cauzelor mai profunde ale anxietatii si anume imaginea de sine. Deci, dupa interventia initiala - in criza, psihoterapia are ca obiectiv reabilitarea imaginii de sine.
Ceea ce trebuie retinut este ca aceste comportamente de tip anxios sunt invatate, astfel ca pot fi abordate cu succes prin interventii cognitiv-comportamentale si pot disparea in cateva luni de la inceputul interventiei. Persoana anxiosa va invata sa isi gestioneze starea de teama atribuind-o in mod adecvat fiecarui "obstacol" pornind de la o imagine de sine imbunatatita cu ajutorul tehnicilor terapeutice, bine conturata dar realista.