Diabetul zaharat - hiperglicemie

Diabetul zaharat este un sindrom complex indus de tulburarea secretiei de insulina de catre pancreas sau de rezistenta celulelor periferice la actiunea insulinei. Cel mai cunoscut efect al acestor tulburari este cresterea nivelului glucozei in sange peste limitele considerate normale - hiperglicemie.

Glucoza din sange reprezinta principalul carburant necesar acoperirii cheltuielilor energetice ale organismului. Glucidele complexe din alimentatia omului (amidon, glicogen, zaharoza etc) trec in tubul digestiv prin procesele de digestie si absorbtie si ajung in sange sub forma de monozaharide (glucoza, fructoza, galactoza etc.). O mare parte din cantitatea de fructoza, galactoza si alte monozaharide se transforma in glucoza prin procese metabolice care au loc in ficat. Proteinele si lipidele din alimentatia omului trec si ele prin procesele de digestie si absorbtie si ajung in sange sub forma de aminoacizi si de acizi grasi, care, la randul lor, se pot transforma partial in glucoza.

Pancreasul produce un hormon numit insulina care, ajutand la utilizarea glucozei de catre tesuturi, scade cantitatea de glucoza din sange. Astfel, dupa mese, glicemia creste prin aport alimentar, iar pancreasul sanatos reactioneaza prin cresterea secretiei de insulina, care va readuce glicemia in limite normale. Diabetul zaharat apare in cazul in care in organism nu exista suficienta insulina (deficienta a pancreasului) sau organismul nu poate folosi eficient insulina (insulinorezistenta). Aceasta din urma este asociata cel mai frecvent cu obezitatea, dar poate apare si in alte situatii.

Numai aproximativ o treime din pacientii care au diabet zaharat prezinta simptomele caracteristice ale bolii (sete intensa, eliminarea unei cantitati mari de urina etc.), ceilalti fiind descoperiti intamplator in serviciile de oftalmologie (unde vin pentru tulburari de vedere - oftalmopatie diabetica), de neurologie (din cauza semnelor de neuropatie diabetica sau a accidentelor vasculare cerebrale), de ginecologie (unde pacientele se prezinta pentru prurit genital), de cardiologie, dermatologie, nefrologie, chirurgie etc., unde pacientii ajung din cauza complicatiilor pe care le da diabetul la nivelul organului respectiv.

Valorile normale ale glicemiei (glucoza sanguina) sunt situate intre 60 si 110 mg/dl In functie de metoda de laborator folosita ele pot varia putin. Aceste valori se refera la glicemia recoltata dupa minim opt ore de post. Valoarea glicemiei recoltata la o ora dupa masa (cand cresterea ei este maxima) nu trebuie sa depaseasca 160 mg/dl. Ocazional, la varstnici, glicemia postprandiala poate ajunge la 180 mg/dl in absenta unui diabet zaharat. Cat priveste valoarea glicemiei a jeun (pe nemancate) definitorie pentru diagnosticul de diabet zaharat, in clasificarea OMS din 1998, s-a adoptat valoarea de 126 mg/dl.

La pacientii care prezinta frecvent glicemii peste 100 mg/dl (recoltate dupa opt - zece ore de post) este indicata efectuarea unui test de hiperglicemie provocata (test de toleranta la glucoza administrata oral). Acesta trebuie prescris de catre medic si efectuat sub supraveghere medicala. Testul va arata daca pacientul prezinta sau nu diabet zaharat sau toleranta alterata la glucoza (prediabetul din clasificarile mai vechi).

Aparitia glucozei in urina (unde ar trebui sa fie absenta) se produce la valori ale glucozei in sange de peste 180 mg/dl (pragul renal al glucozei) si ridica imediat suspiciunea unui diabet zaharat. Exista insa si cazuri de "diabet renal" cand glucoza este prezenta in urina prin scaderea acestui prag renal si in absenta unui diabet zaharat.

Exista mai multe forme de diabet zaharat dintre care cele mai frecvent intalnite sunt :

• diabetul zaharat tip 1 este definit ca procesul etiologic caracterizat prin distructia celulelor beta pancreatice (celulele care secreta insulina), ducand la deficienta absoluta de insulina cu evolutie spre cetoacidoza si deznodamant fatal daca nu se corecteaza prin tratament substitutiv cu insulina. Acesti pacienti au o dependenta vitala fata de tratamentul cu insulina, in lipsa caruia nu pot supravietui. Diabetul zaharat tip 1 poate fi intalnit la toate varstele, dar caracterizeaza mai ales pacientii la care boala debuteaza sub 30 de ani. Sub aceasta varsta aproape toti pacientii sunt insulinodependenti.
• diabetul zaharat tip 2 este definit ca procesul etiologic caracterizat prin asocierea a doua defecte celulare: rezistenta la insulina si deficienta functiei pancreatice. Desi aproximativ 80 % din diabeticii de tip 2 sunt obezi in momentul diagnosticarii, in 20 % din cazuri excesul ponderal lipseste. El a fost insa prezent uneori inaintea diagnosticului bolii.

Cat priveste cauza precisa a celor doua forme majore de diabet zaharat intalnite zi de zi in practica medicala, adica tipul 1 si tipul 2 de diabet zaharat, aceasta nu se cunoaste inca. Ceea ce se cunoaste in aceste doua forme de boala este mecanismul posibil operant.

Factorii implicati in aparitia diabetului zaharat de tip 1 sunt de doua feluri : genetici si de mediu (virali si nutritionali). Aparitia diabetului zaharat tip 2 implica de asemeni factori genetici si factori de mediu (alimentatie, stres, sedentarism etc.). Diabetul zaharat de tip 2 se asociaza frecvent cu obezitatea. Cu toate acestea, in unele cazuri, in momentul diagnosticarii diabetului, greutatea poate fi normala sau numai usor crescuta, din cauza pierderii ponderale inregistrate in faza exploziei clinice a bolii manifestate prin : poliurie (eliminarea unei cantitati mari de urina), polidipsie (sete intensa cu ingestia unei cantitati mari de lichide), polifagie (aport alimentar in exces) si pierdere ponderala.

Diabetul zaharat aparut in cursul sarcinii este numit diabet gestational. Detectarea diabetului zaharat gestational se face prin efectuarea de rutina a glicemiei si glicozuriei in timpul fiecarei sarcini. Femeile insarcinate carora nu li s-a identificat o toleranta alterata la glucoza inaintea saptamanii a 24-a, vor efectua un test de toleranta la glucoza administrata pe cale orala. Precautiile fata de mama si fat sunt necesare intrucat femeile cu diabet gestational se afla la risc crescut pentru accidente obstetricale, iar fatul poate suferi moarte intrauterina fiind grevat de o mare mortalitate neonatala. Se impune deci o atenta urmarire antepartum. Diabetul gestational poate persista si evolua ca tip 1 (insulino-dependent) sau ca tip 2 (insulino-independent) sau numai ca toleranta alterata la glucoza. De cele mai multe ori, dupa sarcina, toleranta la glucoza se poate aparent normaliza. In aceste cazuri recomandarile trebuie sa cuprinda : mentinerea greutatii recomandabile, alimentatie echilibrata cu excluderea glucidelor simple si activitate fizica regulata. Dupa 6 - 8 saptamani de la nastere se va efectua un test oral de toleranta la glucoza pentru a releva persistenta sau nu a diabetului. Ulterior, controlul glicemiei si glicozuriei va fi efectuat anual.

Diabetul zaharat neglijat poate duce in timp la aparitia unor complicatii cronice cum ar fi : neuropatia diabetica (afectarea nervilor periferici si/sau a sistemului nervos vegetativ), retinopatia diabetica (afectarea retinei care, netratata, poate ajunge pana la orbire), nefropatia diabetica (afectarea rinichilor, care poate ajunge pana la insuficienta renala si dializa), arteriopatia diabetica (aceasta, impreuna cu neuropatia periferica poate duce la gangrena diabetica ce poate necesita amputatie la nivelul membrelor inferioare) etc.