Alergie oculara sezoniera

Alergia este considerata o boala sistemica care se manifesta sub forma uneia sau mai multor afectiuni intercorelate. Dintre manifestarile alergice putem enumera : alergia nazala, urticaria cronica, eczeme, astmul alergic, laringite edematoase alergice, manifestari otice si oculare.

Raspunsul alergic consta intr-o reactie nedorita si exagerata a sistemului imun al organismului la actiunea unui corp sau a unei substante straine organismului (alergen) pe care acesta il percepe ca pe un potential pericol. El poate fi mostenit sau poate fi dobandit pe parcursul vietii dupa contactul cu diferiti alergeni.

Prezenta unui alergen la nivelul conjunctivei initiaza doua tipuri de raspunsuri imune :

• determinat de eliberarea mediatorilor "pre-formati" ai inflamatiei (histamina si bradikinina care se elibereaza din mastocite imediat dupa expunere);
• determinat de producerea acidului arahidonic si conversia sa in mediatori "nou-formati" (prostaglandine, tromboxan, leucotrine care se elibereaza la 24 de ore dupa expunere).

Mediatorii "pre-formati" stimuleaza terminatiile nervoase, determinand senzatia de mancarime, cresc permeabilitatea vasculara si produc vasodilatatie la nivel conjunctival. Consecinta acestor mecanisme este aparitia hiperemiei conjuctivale (ochi rosu, lacrimos, umflat).

Mediatorii "nou-formati" accentueaza si mentin simptomatologia de mai sus prin mecanisme de actiune asemanatoare. Daca primul tip de raspuns imun apare doar in reactiile alergice, cel de-al doilea poate fi declansat si de leziuni locale (infectii bacteriene, traumatisme, postoperator).

Principalii alergeni implicati in declansarea reactiilor alergice oculare sunt praful si polenul.

Semnele si simptomele caracteristice in alergia oculara sunt: pruritul local (mancarime) si hiperemia conjuctivala. Se poate asocia edem palpebral (pleoape umflate), eritem al marginii palpebrale (inrosirea marginilor pleoapelor), hiperplazie si hipertrofie papilara (vizibila pe conjuctiva tarsala la examenul biomicroscopic). Prezenta adenopatiei (ganglioni) preauriculare si a celei submandibulare ne orienteaza spre o afectiune de tip viral si nu alergic. De cele mai multe ori alergia oculara se asociaza cu alte alergii sezoniere (rinite alergice, bronsite alergice).

La nivel ocular, reactiile alergice simple produc in mod obisnuit o secretie apoasa (ochiul lacrimeaza abundent), seroasa, nepurulenta si nu afecteaza corneea. Atunci cand apare o secretie purulenta cu aglutinarea ei la nivelul genelor (ochi lipiti), banuim o componenta infectioasa bacteriana sau de alta natura. In cazurile cu interesare corneeana (cand apare incetosarea vederii, fotofobie, durere) asociata cu aparitia unei secretii mai consistente ne orientam spre o afectiune mai grava, keratoconjunctivita primavaratica. Ea se intalneste mai frecvent in zonele cu climat cald. Debutul este de obicei intre 3 - 25 de ani, afectarea barbatilor fiind in general mai frecventa decat cea a femeilor. Principalele semne clinice ale keratoconjunctivitei primavaratice, decelate la examinarea clinica la biomicroscop sunt : hipertrofie papilara la nivelul conjunctivitei tarsale superioare, punctele Horner-Trantas (depozite albe - gelatinoase la limbul superior formate prin degenerarea eozinofilelor direct implicatein procesul alergic), arii de keratita punctata superficiala si, in cazuri severe, ulcere corneene.

Prevenirea sau evitarea expunerii la alergeni este cel mai eficient tratament pentru o alergie.

Tratamentul are ca scop principal ameliorarea sau amendarea simptomatologiei. Prevenirea sau evitarea expunerii la alergeni este cel mai eficient tratament dar si cel mai putin practic deoarece aceasta presupune izolarea de mediul in care exista alergeni.

Tratamentul local pentru o alergie oculara se face prin aplicarea de comprese reci decongestive, lacrimi artificiale si alti lubrifianti oculari care au si efect de spalare a alergenilor. Sunt recomandate si decongestive oculare care au ca efect principal vasoconstrictia care intarzie si impiedica eliberarea mediatorilor chimici in tesuturi si reduc hiperemia, chemozisul si celelalte simptome. Ameliorarea rapida a simptomatologiei se obtine prin folosirea de antagonisti selectivi ai receptorilor histaminici de tip 1 (Emedastina-Emadine). Stabilizatorii membranei mastocitare de tip Lodoxamid sau Cromolyn sodic ajuta la prevenirea episodului alergic prin blocarea aderentei compusului alergen de mastocite. Pacientii cunoscuti cu alergie sezoniera recurenta beneficiaza de pe urma tratamentului instituit inaintea sezonului alergic.

Terapia trebuie urmarita si efectuata tot timpul sezonului alergic.

Exista produse ce combina un stabilizator de membrana mastocitara cu antihistaminic, oferind protectie atat in episoadele acute cat si in cazurile cu evolutie cronica, de durata. Antihistaminicele se pot administra la nevoie si pe cale generala. In cazurile cu simptomatologie clinica foarte zgomotoasa steroizii topici sunt de electie dar, in orice caz, tratamentul trebuie facut la indicatia medicului oftalmolog si sub controlul acestuia. Controlul pacientilor care au tratament nesteroidian se face la 1 - 2 saptamani de la inceputul tratamentului, cei cu tratament cortizonic (steroidian) local necesita monitorizarea tensiunii intraoculare si control la 4 - 5 zile, iar pacientii cu ulcere corneene trebuie urmariti zilnic. Aceste cazuri complicate de keratoconjunctivita primavaratica cu ulcere corneene necesita antibioterapie topica, lentila de contact terapeutica si, numai dupa reepitelizarea corneei, corticoterapie topica.

Pacientii cu alergie conjunctivala sezoniera in antecedente trebuie sfatuiti sa evite expunerea la substante alergene sau la cele ce precipita simptomatologia locala (iritatii locale produse de praf, fum, cosmetice). Terapia trebuie urmarita si efectuata tot timpul sezonului alergic.