Blefarita

Blefarita este inflamatia marginii libere a pleoapelor asociata cu iritarea si inrosirea sa, si formarea unor scuame la nivelul genelor. Blefarita poate fi anterioara, posterioara sau mixta.

Etiopatogenia este complexa si incomplet elucidata.
Blefarita anterioara afecteaza marginea externa a pleoapelor, unde sunt implantate genele. Cele mai frecvente cauze de blefarita anterioara sunt infectia stafilococica (blefarita stafilococica) si seboreea (blefarita seboreica). Mai rar, blefarita anterioara este rezultatul unor alergii.
Blefarita posterioara intereseaza fata interna a pleoapelor, ce vine in contact cu globul ocular si este determinata de disfunctia glandelor Meibomius (glande sebacee) situate la acest nivel (blefarita seboreica, meibomianita). Blefarita posterioara este adesea asociata acneei rozacee. Cele doua forme, anterioara si posterioara, pot fi combinate.

Blefarita are numerosi factori favorizanti : ametropiile necorectate (nepurtarea ochelarilor), infectiile, poluarea, praful, terenul alergic, diabetul zaharat, uscaciunea oculara, umiditatea, frigul, cosmeticele, tonusul palpebral inadecvat, factorii hormonali, dermatita seboreica, acneea rozacee etc.
Factorii infectiosi incriminati in blefarita sunt : Staphyloccocus aureus, Staphyloccocus epidermidis, Corynebacterium, Propionobacterium acnes.

Clinic, pacientii acuza senzatie de corp strain, senzatie de arsura, lacrimare, prurit (mancarime), cruste si pelicule la nivelul marginii libere a pleoapelor. Foarte rar, prezinta fotofobie, durere, scaderea acuitatii vizuale. Marginea libera a pleoapelor este eritematoasa (rosie), ingrosata, cu telangiectazii, secretii mucoase albicioase, orificii glandulare modificate. Afectiunea are evolutie cronica, cu exacerbari intermitente ale simptomelor. Frecvent, relatia dintre severitatea simptomelor si afectarea clinica este mica.

Datorita relatiei stranse dintre pleoape si suprafata oculara, blefaritele cronice pot determina modificari la nivelul conjunctivei si corneei. Blefarita asociaza instabilitatea filmului lacrimal in 30 - 50 % din cazuri, fiind una din principalele cauze ale sindromului de ochi uscat. Blefarita poate fi insotita de complicatii precum : conjunctivita, keratita, chalazion (salazion), trichiazis (directia anormala a cililor catre globul ocular), entropion (rularea marginii libere a pleoapei catre globul ocular), ectropion (rularea marginii libere a pleoapei in afara globului ocular), pierderea genelor.

Tipuri de blefarita

• I. Blefarita anterioara afecteaza marginea externa a pleoapelor, si anume, genele si glandele sebacee de la acest nivel.
  • Blefarita anterioara stafilococica este inflamatia lamelei anterioare produsa de stafilococ si are o evolutie recurenta. Marginea anterioara a pleoapelor este hiperemica (rosie), cu telangiectazii. In formele grave se formeaza microabcese sub forma unor mici puncte galbene la radacina genelor. Exista cruste mici, dure, fibrinoase care inconjoara genele la baza lor, ca un manson. De asemenea, la baza genelor se pot forma ulcere. Ele sunt acoperite de cruste de fibrina. Poate fi prezenta si afectarea corneana : keratita epiteliala inferioara, infiltrate, ulceratii corneene
  • Blefarita anterioara seboreica se asociaza cu formarea de cruste moi de material grasos care sunt localizate oriunde pe tija genelor, depuneri grase ce lipesc genele.
  • Blefarita anterioara mixta.
• II. Blefarita posterioara este legata de disfunctia glandelor sebacee Meibomius, cu alterarea metabolismului secretor.
  Blefarita posterioara poate fi cauzata de : acneea rozacee, dermatita din herpes simplex, virusul varicelo-zosterian, moluscum contagiosum, dermatita alergica si de contact, dermatita stafilococica.
  • Blefarita posterioara seboreica este caracterizata prin secretie excesiva de sebum. Filmul lacrimal este grasos, cu prezenta unui material spumos la nivelul marginii libere a pleoapelor.
  • Meibomianita este caracterizata prin inflamatia si obstructia glandelor meibomiene. Secretia glandelor meibomiene devine mai ceroasa si blocheaza orificiile glandelor. Materialul stagnant devine mediu de cultura pentru bacterii si patrunde in straturile profunde ale pleoapei ducand la inflamatie.
• III. Blefarita mixta (anterioara si posterioara).

Principii de tratament pentru blefarita

• igiena pleoapelor este cheia tratamentului :
  • aplicarea de comprese calde care incalzesc secretiile glandelor si provoaca evacuarea secretiilor (cel putin 4 - 5 minute, de doua ori pe zi)
  • spalarea mecanica a marginii libere a pleoapelor pentru a indeparta materialul aderent si pentru a curata orificiile glandelor (apa calda amestecata cu sampon pentru bebelusi sau solutii speciale)
  • masajul zilnic al pleoapelor, pentru a stimula eliminarea retentiilor de sebum (30 secunde - 1 minut)
• aplicarea unguentelor cu antibiotic pe marginea libera a pleoapelor pe termen lung sau unguent cu antibiotic si cortizon pe termen scurt
• solutiile cu antibiotic si cortizon reduc inflamatia si simptomele unei conjunctivite asociate
• anumite situatii clinice refractare pot necesita tratament antibiotic oral
• disfunctia filmului lacrimal se trateaza prin lacrimi artificiale sau obliterarea punctelor lacrimale

Prognosticul este foarte bun cu un tratament adecvat.

In cadrul Centrului nostru, serviciul de Oftalmologie va sta la dispozitie pentru un diagnostic rapid si precis.