Masca personala - Masca sociala - Persona

Persona in limba greaca inseamna masca, vine de la personajul pe care il interpreta actorul intr-o piesa si pana la final ajungea sa se identifice cu el.
Carl Gustav Jung spune despre persona ca "reprezinta un complex functional constituit din ratiuni de adaptare sau de comoditate necesara, dar care nu se identifica cu individualitatea". Acest complex se refera exclusiv la relatia cu obiectele exterioare.
Persona este un compromis intre individ si societate.

Cand ne construim propria persona - masca - sunt importante trei aspecte :

• in sufletul fiecaruia dintre noi exista un ideal
• imaginea pe care mediul inconjurator si-o face despre om
• potentialul nostru psihic si fizic care impune automat limite eului ideal

Un om poate avea mai multe masti, mai multe feţe. Acasa poate purta o masca iar la serviciu alta masca, iar de asemenea cand merge sa faca sport poarta alta masca. Toate aceste feţe ale lui, constituie persona lui. Pur si simplu se conformeaza in diferite situatii in functie de necesitatile lui personale.

Desigur, cum ne purtam in societate este un factor social semnificativ, dar nimeni inainte de Carl Gustav Jung nu a precizat ca acest lucru este innascut, adica reprezinta un arhetip din inconstientul colectiv.

Persona - masca - pentru personalitatea noastra poate fi daunatoare sau benefica.
Astfel, daca omul este prea preocupat de rolul pe care il joaca in societate atunci se identifica cu acest rol si cealalta parte a personalitatii ramane latenta. In acest caz, individul poate trai intr-un conflict major datorita personei pe care o arata in exterior si cealalta parte a personalitatii sale, care ramane ascunsa, aici aparand nevroza.

Ego-ul identificat cu persona - masca - determina inflatia individului.
Parintii, in unele cazuri proiecteaza propria lor persona asupra copiilor cu adanci si multiple consecinte asupra constructiei personalitatii copiilor. Astfel structura psihica a copilului poate fi modificata, de fapt falsificata prin presiunea educatiei in sensul in care il doresc strict parintii, ceea ce poate duce sigur la nevroza. Acest lucru poate sa fie o explicatie pentru automutilarile la care se supun adolescentii in special intre varstele de la 13 la 18 ani.
De asemenea prin faptul ca dorim pentru copiii nostri lucruri pe care ei nu le vor din adancul lor ii duce pe acestia la nevroza, ajung sa fie mereu stingheri oriunde se duc, sa fie neadaptati, sa fie antipatici pentru ca ei nu mai au instincte naturale adaptate la mediu (sindromul elefantului in magazinul de portelanuri).

Angajatul care poarta masca 8 - 10 ore pe zi poate sa si-o scoata cand pleaca de la birou si se poate angaja in activitati care sunt mai satisfacatoare pentru el. Ne putem aminti, referitor la acest lucru, de Franz Kafka scriitor care a lucrat constient intr-o companie de asigurari ca avocat si care seara scria si isi urma activitatile culturale. Kafka spunea ca isi uraste munca, serviciul dar ca superiorii lui nu au sa ghiceasca niciodata acest sentiment dupa modul in care el isi indeplinea atributiile de serviciu.

Multi oameni traiesc vieti duble, una care este dominata de persona - masca - si una care le satisface nevoile psihicului.

Obiceiurile si legile care se refera la comportamentul uman sunt o expresie a personei grupului. Ei incearca sa impuna standarde uniforme de comportament asupra intregului grup fara a tine cont de nevoile fiecarui individ. Hazardul sanatatii mentale datorat inflatiei este de la sine inteles. Pe de o parte victima inflatiei poate suferi sentimente de inferioritate cand este incapabila sa traiasca la nivelul care este asteptat de la ea. Ea se poate simti respinsa de comunitate si traieste sentimente de singuratate si dezradacinare.

C. G. Jung a avut o mare oportunitate sa studieze efectele personei asupra unui individ pentru ca pacientii lui erau oameni care aveau mari realizari si care deodata au inteles ca vietile lor erau goale si fara sens. In psihanaliza, ei au inceput sa realizeze ca se minteau de ani buni ca erau mincinosi cu privire la sentimentele si interesele lor si ca pretindeau a fi interesati de lucruri pentru care nu aveau niciun interes.

Scopul tratamentului psihanalitic este de la sine inteles.

Persona trebuie sa fie demascata pentru a permite celorlalte parti ale naturii individului sa se exprime. Aceasta este o sarcina dificila atat pentru psihanalist cat si pentru pacientul care se identifica cu o asemenea masca inflationata pentru multi ani. Terapia pentru o persoana inflationata, sugereaza ca este mai indicat pentru pacient sa fie un ipocrit constient decat unul inconstient. Ideal ar trebui sa nu existe ipocrizie si deceptii de niciun fel indiferent de situatie, persona este un fapt al existentei umane si trebuie sa fie exprimata de preferat intr-o forma onesta.

In persona noastra se afla ceva in deplin acord cu personalitatea noastra chiar daca aceasta reprezinta o adaptare sau o neadaptare la societate. Cand un om este bine adaptat societatii dar si sufletului sau, interiorului sau, atunci persona este un complex flexibil care asigura acestuia o comunicare usoara cu lumea. Daca un om este perfect adaptat lumii exterioare atunci el este un om al maselor este un om popular iar daca este adaptat doar propriului Eu, doar interiorului lui, acesta va trece drept un ciudat (cand face doar ce vrea el).

Jolanda Jacobi spune ca "orice inadaptare constanta precum si orice identificare cu persona, mai cu seama cu o atitudine care nu corespunde Eului nostru real, trebuie sa duca deci, odata cu inaintarea in varsta, la dereglari ce se pot amplifica pana la crize si imbolnaviri psihice severe.".

Persona chiar daca spunem ca este o masca, este un aspect al identitatii noastre.

Aproape fiecare profesie are persona sa caracteristica. Lumea impune un anumit comportament si oamenii se straduiesc sa corespunda asteptarilor.

Pericolul vine cand un om se identifica cu persona sa !