Psihoterapeutul
Am folosit acest titlu pentru ca, pentru a profesa meseria de psihoterapeut, a trebuit sa fiu eu insami pacient (in conformitate cu ultimele reglementari ale meseriei de psihoterapeut s-a renuntat la termenul de "pacient" adoptandu-se termenul de "client" ca beneficiar al unor servicii psihologice).
Acest lucru este absolut necesar pentru eficienta procesului terapeutic si, pentru a impiedica interferenta problemelor personale cu cele ale persoanei din fata mea, fapt ce ar duce la perturbarea relatiei si, implicit, la esecul terapeutic. Am trecut prin stagii de analiza, dezvoltare personala si chiar printr-o psihoterapie. Asa ca pot intelege cat este de dificil sa-ti "deschizi sufletul" in fata unui necunoscut. Am experimentat teama de a fi inteleasa gresit, judecata, criticata, teama de penibil.
Astfel ca, in acest material, as vrea sa vorbesc despre asteptarile fata de psihoterapeutul meu precum si opinii de specialitate referitoare la calitatile, destul de generale dar foarte necesare, ale unui psihoterapeut.
Foarte pe scurt, ceea ce am asteptat de la psihoterapeutul meu a fost : sa ma accepte neconditionat fara sa ma critice, sa aiba o atitudine binevoitoare cu care sa vina in intampinarea dificultatii de a vorbi despre "secretele" mele, sa stie sa-si impuna respectul fara a fi autoritar sau fara a afisa un aer de superioritate, sa fie interesant si uneori provocator, pentru a evita rutina care duce la plictiseala si, in cele mai multe cazuri, la abandonarea psihoterapiei.
Poate unii dintre colegii mei de breasla ar putea sa ma critice crezand ca dezvalui latura vulnerabila a unui psihoterapeut prin descrierea asteptarilor si temerilor mele din perioada de formare si dezvoltare, insa, eu personal, consider ca cei care vin sa ne solicite sprijinul ar trebui sa fie constienti ca suntem la fel de "umani" ca si ei, avand in plus numai stiinta de a ne cunoaste si accepta asa cum suntem.
Cateva calitati necesare unui psihoterapeut :
Echilibrul interior - face referire la capacitatea de a regla intensitatea trairilor interioare si capacitatea de a controla reactiile emotionale; la rabdarea si disponibilitatea de a veni in contact cu problematica suferintei umane. Participarea la suferinta sau dificultatile celui din fata noastra nu inseamna efuziuni sentimentale.
Grad ridicat de autoacceptare care aduce cu sine acceptarea altora, respectul fata de cel din fata lui si increderea. Se spune ca drumul catre o atitudine pozitiva fata de clienti trece prin dezvoltarea constiintei de sine (cunoastere si autoacceptare), fapt pentru care Sigmund Freud a propus autoanaliza didactica pentru viitorii terapeuti. Astfel, practicarea psihoterapiei presupune un proces de structurare emotiv-atitudinala, menit sa alinieze profesionistii la cerintele unei activitati atat de delicate.
Caldura definita ca abilitatea de a fi deschis si abordabil fata de persoanele care solicita sprijin. Componentele caldurii sunt : interesul, absenta criticii, absenta apararii fata de reactiile clientului si contactul psihologic strans cu acesta. P. Burnard defineste caldura ca un produs al mintii, o atitudine constienta si o abilitate de a fi onest cu tine insuti, care creeaza premiza de a fi deschis fata de altii si tratarea lor ca egali. Caldura se afla la baza relatiei EU-TU.
Naturaletea care presupune cateva aspecte :
- a nu supraevalua, sublinia rolul profesional, a evita atitudinile stereotipe;
- a fi spontan, dar nu necontrolat si hazardat;
- a ramane deschis si nedefensiv cand se simte amenintat;
- a fi consistent, a evita discrepantele dintre ganduri si fapte;
- a manifesta tact si respect;
- a fi dispus sa impartaseasca experientele personale cu clientii, daca acestea pot fi folositoare pentru ei.
A fi spontan presupune cateodata a exprima mirarea, dar nu indignarea sau nemultumirea. Asemenea abilitati reflecta atitudini fundamentale prin care psihoterapeutul ramane alaturi de clientii lui si nu se refugiaza in spatele unei atitudini formal-profesionale rigide.
Empatia este definita drept capacitatea de a intra, intr-un sens perceptual, in lumea interioara a altei persoane, capacitatea de a vedea lumea asa cum o vede celalalt si capacitatea de a transmite aceasta perceptie celuilalt.
"Privirea neconditionat pozitiva" (C. Rogers) se refera la capacitatea psihoterapeutului de a accepta clientul asa cum este, de a nu-l critica, judeca pentru ideile, sentimentele si faptele sale indiferent care sunt acestea.
Atitudinea etica de buna calitate conforma cu rigorile codului hipocratic si profesional cu referire la garantarea neconditionata a integritatatii fizice, sexuale, sociale si psihologice, a demnitatii si respectului clientilor in timpul procesului terapeutic, precum si la pastrarea confidentialitatii asupra tuturor informatiilor care i-au devenit cunoscute in cadrul acestui proces.
Dupa Carl Rogers, a avea abilitati de psihoterapeut insemna mai mult decat a obtine cateva deprinderi (care, fara indoiala sunt foarte importante si ele), inseamna "a junge la un nou fel de a fi, de a trai"; acest mod de a fi si a trai se va reflecta in "autenticitatea si capacitatea de a merge impreuna cu cei pe care ii ajuta".
Accentul pus pe calitatile psihoterapeutului sunt justificate printr-o idee impartasita de marea majoritate a scolilor de psihoterapie conform careia elementul esential intr-o psihoterapie este relatia dintre cei doi protagonisti ai procesului : psihoterapeut-client.
O alta asteptare de la psihoterapeutul meu a fost sa manifeste, daca nu toate, macar o buna parte din aceste calitati si in afara cadrului terapeutic.
Se intampla deseori, ca cei doi, psihoterapeut si client, sa se intalneasca in afara cadrului formal iar congruenta dintre valorile propuse in cabinet si comportamentul propriu-zis in afara cabinetului ar contribui la intarirea consistentei si autenticitatii psihoterapeutului.
Va recomandam sa cititi si articolul :