Adenomul de prostata (hipertrofia prostatica benigna)
Adenomul de prostata este cea mai frecventa tumora benigna a barbatului cu varsta de peste 60 de ani, 70 % dintre barbati suferind de aceasta afectiune, marirea volumului acesteia facandu-se sub influenta hormonilor androgeni. Adenomul de prostata este o afectiune cu evolutie insidioasa, pe parcursul a mai multor ani, modificarile induse asupra aparatului urinar fiind lente.
Prostata este o glanda accesorie a aparatului genital masculin, care se afla la baza vezicii urinare si care inconjoara portiunea initiala a uretrei.
Cresterea in volum a prostatei realizeaza comprimarea in timp a uretrei, determinand modificari ale actului mictional. Pentru golirea corespunzatoare a vezicii urinare in cazul in care eliminarea urinei este impiedicata, muschii vezicii si cei abdominali cauta sa depaseasca acest obstacol printr-un efort suplimentar, in asa fel incat la inceput fluxul si debitul urinar sa nu sufere modificari. Ulterior, chiar daca aceasta musculatura se contracta mai puternic, acest mecanism este depasit, instalandu-se asa numita "vezica de lupta", cu pereti grosi, anfractuosi. Odata depasit mecanismul de golire al vezicii urinare apare reziduul vezical, acesta fiind responsabil de complicatiile adenomului de prostata : infectia urinara, litiaza, hematuria, incontinenta, retentia completa de urina ("globul vezical") si insuficienta renala progresiva.
Prostata normala
Adenom de prostata
(hipertrofia prostatica benigna)
Factorii de risc incriminati in aparitia adenomului de prostata sunt : varsta, consumul de alcool, fumatul, hipertensiunea arteriala, obezitatea si diabetul zaharat, precum si consumul de medicamente (antidepresive, simpatico-mimetice, antihistaminice).
Semnele si simptomele care ar trebui sa atraga atentia asupra posibilei existente a unui adenom de prostata sunt rezultatul interrelatiei dintre obstructia subvezicala provocata de marirea in volum a prostatei si mecanismele adaptative ale vezicii urinare. Aceste simptome sunt clasificate astfel :
- obstructive - un inceput ezitant al urinarii, jet urinar cu presiunea slaba, jet urinar intermitent sau intrerupt, urinare dificila, urinare prelungita, senzatia de golire incompleta a vezicii urinare, retentia de urina ("blocajul" de urina), pseudoincontinenta prin prea plin (urina care ramane in vezica depaseste capacitatea de stocare a vezicii si pacientul urineaza, practic, "prin prea plin" !)
- iritative - frecventa crescuta a urinarilor (polachiuria), in special noaptea (nocturie), urgenta (senzatia brusca si imperioasa de a urina), pseudoincontinenta prin urgenta a urinarii (barbatul "se scapa" cateva picaturi pana ajunge la toaleta).
Diagnosticul adenomului de prostata si a posibilelor sale complicatii se stabilesc de catre medicul specialist urolog in urma examinarii clinice (a tuseului rectal) si investigatiilor paraclinice. Dintre investigatii mentionam cele bioumorale : probe de functie renala, probe urinare (sumarul de urina, urocultura) si nu in ultimul rand antigenul specific prostatic (PSA) si fractiunea lui libera (freePSA), care ne orienteaza asupra benignitatii dezvoltarii prostatice. Ecografia de aparat urinar este obligatorie pentru masurarea volumului prostatic si a reziduului postmictional. Anumite cazuri necesita efectuarea urografiei intravenoase si a examenelor urodinamice.
Tratamentul adenomului de prostata este variat. In functie de existenta complicatiilor, tratamentul este medicamentos pentru adenomul de prostata necomplicat si chirurgical pentru aparitia complicatiilor. Aici mentionam cateva clase de medicamente: preparatele fitoterapice, alfa blocantele, inhibitorii de 5 alfa reductaza cat si combinatiile intre ele. Tratamentul chirurgical reprezinta excizia tesutului patologic al prostatei si se poate realiza prin mai multe tehnici: endoscopic (transuretral) sau clasic (adenomectomia transvezicala). In urma exciziei tesutului patologic se efectueaza examenul histopatologic al acestuia si se stabileste diagnosticul de certitudine al hipertrofiei prostatice benigne. Mai exista si alte metode alternative la tratamentul chirurgical, cu indicatii limitate : hipertermia locala, crioterapia prostatei, stenturile prostatice, incizia transuretrala a prostatei.