Teste laborator steatoza hepatica

Insulinemia si nivelele glucozei pot alerta clinicianul in legatura cu potentiala alterare a tolerantei la glucoza si acest fapt poate conduce la optimizarea terapiei.

O crestere a gammaglutamil transpeptidazei (GGT) poate fi in legatura cu consumul de alcool, dar acestei analize ii lipsesc specificitatea si sensibilitatea, pana la 70% dintre pacientii care abuzeaza de alcool avand valori normale.

In cazuri rare, pacientii cu steatoza alcoolica pot avea colestaza severa. Au fost descrisi pacienti cu steatoza alcoolica ce prezentau icter ⁽¹⁾. Biopsiile efectuate acestor pacienti au evidentiat colestaza si steatoza severe cu fibroza hepatica redusa. Insuficienta hepatica manifestata prin encefalopatie progresiva si tulburari de coagulare s-a dezvoltat si a condus la deces la 2 dintre acesti pacienti. Intr-un studiu pe un numar mai mare de pacienti, condus de Asociatia Veteranilor din S.U.A., colestaza a fost identificata la doar 19 % dintre pacientii cu steatoza hepatica alcoolica. Este frecvent intalnita macrocitoza la pacientii cu boala hepatica alcoolica, aceasta avand o sensibilitate scazuta (27 - 52 %) cu o specificitate inalta (85 - 91 %). Un bun indicator al consumului de alcool in exces pare a fi determinarea valorii unei fractiuni a transferinei - Serum carbohydrate-deficient transferrin (CDT), ale carei valori ridicate se coreleaza cu un consum de alcool de peste 60 gr. / zi.

Hipertrigliceridemia, steatoza si hemoliza formeaza sindromul Zieve, aceasta asociere fiind de asemenea intalnita la consumatorii de alcool in exces. Hiperlipidemia poate fi intalnita si in NAFLD. Valori crescute ale trigliceridelor sunt intalnite frecvent la copii si la pacientii cu sindrom metabolic.

Nivelul fosfatazei alcaline (ALP / FAL) poate fi crescut la unii pacienti cu steatohepatita non-alcoolica. De obicei aceste cresteri nu sunt peste 3 ori valoarea maxima a normalului.

Nivele crescute ale transaminazelor (ALT / TGP si AST / TGO) si bilirubinei sunt intalnite la aproximativ o treime dintre pacientii internati pentru steatoza hepatica alcoolica. La acesti pacienti, nivelele crescute ale bilirubinei sunt in general pe seama fractiunii neconjugate, ca si consecinta a hemolizei induse de alcool. Nivelele AST sunt de obicei mai mari decat cele ale ALT. Valorile transaminazelor nu depasesc de obicei 500 UI / l.

Nivelele crescute ale AST si ALT pot fi singurele modificari intalnite la pacientii cu steatoza hepatica. Aceste cresteri sunt de obicei pana la 10 ori valoarea maxima a normalului. Este important totusi de mentionat faptul ca nivelele ALT si AST pot fi normale la pacientii cu steatoza hepatica indeiferent de forma acesteia. In absenta cirozei, reportul AST / ALT de peste 2 sugereaza etiologia alcoolica a suferintei hepatice, in vreme ce la pacientii cu NASH gasim de obicei un raport subunitar.

Este recomandabil ca la pacientii diagnosticati cu steatoza hepatica sa se efectueze si serologiile virale pentru a identifica eventuala prezenta a unei hepatite cronice virale cu virus hepatitic B (VHB) sau virus hepatitic C (VHC). Trebuie de asemenea masurata capacitatea de legare a serului si nivelele serice ale fierului.

Nivele crescute ale feritinei sau fierului, valori scazute ale saturatiei transferinei pot fi intalnite la pacientii cu NASH. Desi supraincarcarea cu fier apare la doar o mica proportie dintre pacientii cu NASH, la acesti pacienti suferinta hepatica este mai severa. Cand feritina este mult crescuta se recomanda testarea pentru gena hemocromatozei. Eliminarea fierului din dieta acestor pacienti s-a dovedit benefica in ceea ce priveste steatoza hepatica.

Trebuiesc verificati si markerii de hepatite autoimune ca ANA (antinuclear antibody) sau ASMA (anticorpi anti fibra musculara neteda - anti-smooth muscle antibody). Acestia sunt frecvent crescuti in steatohepatita nonalcoolica. Pozitivitatea anticorpilor de autoimunitate se asociaza cu forme mai severe din punct de vedere al fibrozei hepatice. Electroforeza proteinelor serice si anticorpii anti LKM (liver-kidney mitocondria) si anti SLA (soluble liver antigen) sunt necesare de asemenea pentru a stabili un eventual diagnostic de hepatita autoimuna.

Un tablou clinic ce cuprinde obezitatea, hipertrigliceridemie si valori crescute ale transaminazelor este sugestiv pentru NASH. Totusi si in aceste cazuri este necesara exluderea altor posibile etiologii prin investigatiile de laborator mentionate mai sus.

Stadializarea steatozei hepatice se poate face prin teste neinvazive de laborator. Au fost identificati si validati prin studii clinice mai multi markeri neinvazivi pentru stadializarea inflamatiei, fibrozei si steatozei hepatice. Cel mai utilizat este Fibromax, testul firmei Biopredictive. Testul consta in determinarea valorilor unor teste biochimice : alfa-2macroglobulina, haptoglobina, apolipoproteina A1, bilirubina totala, gamaglutamiltranspeptidaza - GGT, alanin-aminotransferaza ALT, aspartat - aminotransferaza AST, glicemie bazala, colesterol, trigliceride care impreuna cu varsta, sexul, greutatea si inaltimea pacientului vor fi introduse intr-un algoritm de calcul statistic rezultand 5 scoruri : FibroTest, ActiTest, SteatoTest, NashTest si AshTest.

Aceste teste au urmatoarele semnificatii:

• FibroTest cuantifica gradul fibrozei (corespunzator stadiilor F0 - F4 ale scorului METAVIR);
• SteatoTest determina steatoza hepatica (corespunzator stadiilor 0 - 3 de steatoza : S0 - S3);
• ActiTest evalueaza gradul de activitate inflamatorie (corespunzator gradelor A0 - A3 ale scorului METAVIR);
• AshTest apreciaza gradul afectarii hepatice la pacientii cu un consum excesiv de etanol (corespunzator celor 4 grade H0 - H3) ⁽²⁾
• NashTest masoara prezenta steatohepatitei non-alcoolice (corespunzator celor 3 grade din clasificarea lui Kleiner: N0 : "NOT NASH", N1 : "Borderline NASH" si N2 : "NASH");

Celelalte sectiuni ale articolului despre steatoza hepatica :

• Steatoza hepatica - ficatul gras
• Diagnostic steatoza hepatica