Sughitul

Sughitul consta intr-o inspiratie brusca oprita ulterior subit, ce se repeta cu frecventa variata, putand avea intensitati diferite.

Mecanismul de producere a sughitului este reprezentat de contractia spastica si repetitiva a diafragmului, muschiul care marcheaza granita dintre cavitatea toracica si cea abdominala, si care are un rol important in procesul de respiratie, provocand inspiratia spontana. Spasmul muscular care sta la baza sughitului determina patrunderea rapida a aerului in plamani, aceasta fiind ulterior oprita brusc prin inchiderea epiglotei cu vibratia corzilor vocale sub actiunea curentului de aer prin orificiul glotic intredeschis, rezultand astfel sunetul specific.
Excitatia declansatoare a spasmului diafragmei se face prin stimuli nervosi de la nivel periferic (diafragma, stomac, pleura, abdomen), condusi prin nervul frenic sau vag, pe cale umorala (uree in insuficienta renala) sau prin stimuli care actioneaza direct asupra centrilor nervosi (procese patologice cerebrale).

Ca intensitate, sughitul este uneori de-abia perceptibil, alteori poate fi insotit de tulburari respiratorii, tulburari de inghitit, regurgitatii, cianoza, insomnii, neliniste.

Cauze ce pot declansa sughitul

Este important ca pacientul sa faca diferenta intre sughitul benign si sughitul cronic.

Episoadele scurte de sughit apar foarte frecvent, dureaza de obicei cateva minute nu reprezinta un motiv de ingrijorare si se rezolva de la sine, fara a impune administrarea unui tratament de specialitate.
Sughitul obisnuit poate aparea in diverse situatii :

• distensia gastrica determinata de ingestia unor cantitati crescute de mancare sau alcool
• aerofagia (ingestia de aer)
• ingestia de alimente picante, bauturi carbogazoase
• modificarea brusca a temperaturii ambientale
• modificarea temperaturii din stomac (prin consumul unor produse excesiv de calde sau reci)
• excesul de alcool sau tutun
• accesul de tuse sau de plans
• stresul extrem, starile anxioase pot declansa si ele un episod de sughit

Exista insa si situatii cu episoade prelungite de sughit ce depasesc 48 de ore, in acest caz fiind vorba de un sughit persistent sau sughit cu durata de peste o luna, fara raspuns la tratament – sughit refractar. Aceste forme sunt rar intalnite si pot indica prezenta unor afectiuni medicale cronice sau chiar grave, care trebuie atent investigate.

Sughitul cronic, persistent este un simptom foarte complicat ce nu de putine ori pune in dificultate medicul, fiind cauzat de o varietate de factori :

• afectiuni ce determina iritatii diafragmatice : infarct de miocard, miocardita, pericardita, tamponada cardiaca, hernia hiatala, abcese si colectii abdominale subdiafragmatice
• afectiuni ce determina lezarea sau iritarea ramurilor nervilor frenici sau vagi, care inerveaza muschiul diafragm :
  • ramura auriculara : iritarea timpanului prin procese locale
  • ramura faringiana si laringiana : faringite, laringite, tumori laringiene, gusa tiroidiana;
  • ramura toracica : tumora de lob superior pulmonar, astm, bronsita, pneumonie de lob inferior cu pleurezie sau empiem pleural, abces pulmonar, esofagita, anevrism de aorta toracica
  • ramuri abdominale : tumori si infectii ale organelor abdominale, apendicita, colecistita, pancreatita, gastrita, ulcer duodenal, reflux gastro-esofagian
• iritatii iatrogene ce pot sa apara in timpul interventiilor de diagnostic : laparotomie, toracotomie, bronhoscopie, cateterism cardiac, diverse proceduri anestezice
• afectiuni ale ale sistemului nervos central : malformatii congenitale (hidrocefalie), tumori cerebrale, accident vascular cerebral, scleroza multipla, infectii (meningita, encefalita) si traumatisme cerebrale
• afectiuni cu rasunet metabolic si toxic : diabet zaharat dezechilibrat, uremie in insuficienta renala, insuficienta hepatica grava cu fenomene toxice, guta, dezechilibre electrolitice precum scaderea ionilor serici de calciu, sodiu si potasiu, alcoolism acut
• unele medicamente : anestezice, tranchilizante, barbiturice, steroizi

Sughitul cronic poate fi insotit de scadere in greutate, tulburari de somn, dificultati in respiratie, durere abdominala, varsaturi, febra sau tuse cu sange. Pacientul trebuie sa se adreseze de urgenta medicului pentru a fi investigat si tratat corespunzator.

Uneori nu se poate depista o cauza a sughitului. Atunci putem vorbi de sughit nevrotic (sau sughit psihogen), in cadrul unor afectiuni psihogenice pe fond de stres continuu, stari anxioase, soc, afectiuni psihiatrice (tulburari de personalitate, isterie).

Ce analize poate solicita medicul pentru a stabili cauza sughitului ?

Din cauza faptului ca etiologia sughitului cronic este atat de variata, anamneza trebuie sa fie foarte amanuntita. Medicul trebuie sa investigheze cu foarte mare atentie si sa diferentieze sughitul cauzat de situatii benigne, incidentale, legate de alimentatie (cantitatea, tipul alimentelor sau lichidelor) fata de situatia in care sughitul este doar un simptom initial in cadrul bolilor acute chirurgicale, neurologice, infectioase sau tumorale. Pentru stabilirea cu exactitate a cauzei sughitului persistent, medicul ar putea recomanda :

• teste de sange pentru a identifica semne de infectie, diabet zaharat, boli renale sau hepatice, dezechilibre electrolitice sau enzimatice
• examene de sputa, urina, lichid cefalorahidian
• radiografii, computer tomografii sau rezonanta magnetica
• ecocardiograma pentru a verifica activitatea inimii
• endoscopie digestiva superioara, colonoscopie
• bronhoscopie

Cum se trateaza sughitul.

Majoritatea episoadelor ocazionale de sughit provocate de o cauza banala cedeaza spontan si nu necesita interventie. Pentru momentele neplacute, incomode si jenante se pot incerca metode empirice ce se adreseaza in special nervilor frenici si vagi, apoi sistemului nervos in incercarea de a scurtcircuita reflexul de sughit :

• aspiratie brutala de aer, oprirea prelungita a respiratiei dupa o inspiratie fortata, cu blocarea diafragmului, eventual cu urechile si narile astupate
• respiratii profunde, repetate in serie
• putin otet sau zahar pe limba
• gargara cu apa de la gheata sau cu bautura fierbinte
• ingerarea unei mari cantitati de apa cu inghitituri fortate, repetate, cu trunchiul aplecat inainte
• masaj in regiunea cervicala, C 3 - 4 - 5, posterior sau aplicare de gheata pe ceafa in aceasta zona
• compresia unui glob ocular sau a unui sinus carotidian
• excitatie nasala sau faringiana cu o pana sau hartie pentru a provoca stranut
• manevre de provocare a vomei
• compresie abdominala direct sau prin flexia genunchilor pe abdomen, aplicari de comprese reci sau calde pe abdomen.

Daca insa sughitul persista sau tinde sa se cronicizeze, denotand astfel o cauza permanenta mai mult sau mai putin grava, atunci identificarea si anihilarea acesteia devin imperios necesare. In aceste cazuri, pentru usurarea episodica a suferintei bolnavului, se pot aplica si alte metode de tratament precum :

• stimularea faringelui printr-o sonda introdusa nazal sau bucal, miscata de mai multe ori in sus si jos, ajungand pana la voma sau masarea sinusului carotidian
• medicamentele, de exemplu oral-tinctura de valeriana eterata, eter pe zahar, tranchilizante, anticonvulsivante
• metodele eroice : anestezie generala 30 - 60 minute, injectie intravenoasa cu metoclopramid, simpla punctie lombara, acupunctura, hipnoza, iar in caz de rezistenta mare, ca ultime mijloace, pot fi aplicate blocarea nervului frenic prin infiltratie cu novocaina sau frenectomie

Desi sughitul vi se poate parea un lucru banal, el poate ascunde boli grave. Tineti cont de informatiile oferite de noi si mergeti la medic atunci cand episoadele de sughit dureaza mai mult de cateva ore !