Markeri tumorali prezentare generala
Bolile neoplazice se situeaza pe locul al doilea, dupa bolile cardiovasculare, drept cauza a decesului, cu o usora tendinta de crestere la nivel global (13% in 2000, 15% in 2010, ~17% in 2020). Aceasta crestere se datoreaza partial cresterii sperantei de viata in populatia generala, avand in vedere faptul ca incidenta cancerelor creste considerabil cu varsta (de 10 ori mai mare la 70 de ani, decat la 25 de ani). Conform estimarilor Organizatiei Mondiale a sanatatii (OMS) in 2019, cancerul este prima sau a doua cauza de deces inainte de vârsta de 70 de ani in 112 din 183 de tari si ocupa locul al treilea sau al patrulea in alte 23 de tari.
Diagnosticul precoce al carcinoamelor este dificil, din cauza ca acestea sunt asimptomatice in stadii timpurii, iar pacientul nu consulta la timp un medic. De-a lungul timpului, s-au facut multe incercari de a gasi markeri care sa poata detecta o transformare celulara maligna cat mai timpuriu posibil. Substantele care au fost descoperite sunt cunoscute drept markeri tumorali.
Markerii tumorali sunt macromolecule a caror prezenta si modificari ale concentratiei sunt corelate cu geneza si dezvoltarea tumorilor maligne.
Markerii tumorali pot fi clasificati in doua tipuri : celulari si umorali.
Markerii tumorali celulari sunt reprezentati de antigene localizate la nivelul membranelor celulare (markerii celulari in leucemii), receptori hormonali sau pentru factori de crestere.
Markerii tumorali umorali sunt substante care pot fi detectate in concentratii mult mai mari decat in conditii fiziologice, in ser, urina sau in alte fluide ale corpului. Aceste substante sunt sintetizate si excretate de catre tesuturile tumorale, eliberate prin dezintegrarea tumorii sau formate ca o reactie a organismului la prezenta tumorii.
Un marker tumoral ideal ar trebui sa indeplineasca urmatoarele criterii :
- specificitate inalta (nedetectabil in afectiuni benigne sau la persoane sanatoase);
- sensibilitate crescuta (detectabil chiar si in prezenta unui mic numar de celule tumorale);
- specificitate de organ;
- corelatie cu stadiul si masa tumorii;
- corelatie cu prognosticul bolii;
- o buna valoare predictiva.
Criteriile de specificitate si sensibilitate de 100 % nu au fost indeplinite inca de nici un marker tumoral cunoscut. Antigenul specific prostatic (PSA), fosfataza acida prostatica (PAP) si tireoglobulina au specificitate de organ.
Anumitii markeri tumorali prezinta o buna corelatie cu stadiile tumorii (concentratia markerului creste in stadiile avansate). Totusi, avand in vedere ca limitele de concentratie pentru diferite stadii sunt foarte largi si adesea se suprapun, concentratia markerilor nu da indicatii precise asupra stadiului tumorii decat in mod exceptional.
Anumitii markeri pot avea valoare prognostica; spre exemplu : concentratia preoperatorie a antigenului carcino-embrionar (CEA) in cancerele colo-rectale, beta2-microglobulina in limfoamele non-Hodgkin, mielomul multiplu, CA 125 in cancerele ovariene.
Un alt criteriu important este valoarea predictiva. Valoare predictiva pozitiva (VPP) indica probabilitatea existentei unei tumori in cazul unui test pozitiv, iar valoarea predictiva negativa (VPN) indica probabilitatea inexistentei unei tumori in cazul unui test negativ.
Valoarea de referinta ("cut-off") reprezinta concentratia care face diferentierea intre subiectii sanatosi si cei bolnavi si este stabilita in functie de concentratia medie pentru un grup de control, plus doua deviatii standard. O valoare mica pentru "cut-off" indica o sensibilitate crescuta si o specificitate scazuta, pe cand o valoare mare indica o sensibilitate scazuta si o specificitate crescuta, permitand o mai buna diferentiere intre afectiunile benigne si cele maligne.
Markerii tumorali au aplicatii clinice in screeningul, diagnosticul primar, localizarea, stadializarea, prognosticul si monitorizarea terapiei afectiunilor neoplazice.
Markerii tumorali nu sunt utili pentru screeningul persoanelor asimptomatice; in schimb, anumiti markeri pot fi utili pentru screeningul persoanelor simptomatice sau a grupurilor cu risc :
- AFP pentru pacientii cu ciroza hepatica si cu risc crescut de a dezvolta un carcinom hepato-celular;
- PSA total si liber pentru cancerul de prostata, combinat cu tuseul rectal;
- CA 125 pentru cancerele ovariene, combinat cu ecografia transvaginala.
Desi un nivel crescut al unui marker tumoral circulant poate sugera prezenta unei neoplazii, acest lucru singur nu este suficient pentru a pune un diagnostic de cancer. De exemplu, afectiunile non-neoplazice pot determina uneori cresterea nivelului anumitor markeri tumorali. In plus, nu toata lumea cu un anumit tip de cancer va avea un nivel mai ridicat al unui marker tumoral asociat cu neoplasmul respectiv. Prin urmare, masuratorile markerilor tumorali circulanti trebuie combinate cu rezultatele altor teste, cum ar fi biopsiile sau imagistica (radiografie, tomografie computerizata, mamografie), pentru a diagnostica o afectiune maligna.
Indicatia cea mai importanta a markerilor tumorali consta in monitorizarea tratamentului. Pot fi intalnite trei situatii :
- scaderea la normal a nivelului markerilor indica inlaturarea completa a tumorii sau remisia sa;
- persistenta unor nivele patologice, eventual dupa o usoara scadere, indica existenta unei tumori reziduale si/sau aparitia metastazelor;
- cresterea nivelului markerilor dupa o perioada de normalizare indica recurenta tumorii.
Despre markeri tumorali :